Treceți la conținutul principal

...timp pentru o cana de cafea...

7:30 a.m. O noua zi... Cafeaua cu lapte ma asteapta cuminte langa laptop iar eu imi incep ziua punandu-ma la curent cu ultimele stiri dar si cu ultimele aparitii pe wall-ul prietenilor mei. Azi am avut un gand hai-hui ce imi spunea ca am ajuns sa fim prizonierii mijloacelor de comunicare intr-o era in care aceasta comunicare este un dat, un mod de a trai. Ne gandim ca nu mai suntem singuri daca dam "like" la poza din concediul din Austria al prietenilor, daca avem un comentariu amuzant la gandurile aruncate sub forma "what is in your mind today". Radio Erevan ar fi de-a dreptul invidios daca ar vedea de cata popularitate se bucura Facebook-ul sau Messenger-ul in zilele noastre. Nu mai iesim la cafea sa discutam, lasa ca vorbim pe mess, nu ne mai ducem la un concert cu prietenii ca avem youtube si daca vrem sa fim cu cei dragi il "share-uim" pe wall-ul nostru.
Nu neg ca am zambet pe buze atunci cand deschid e-mail-ul si gasesc mesaje de la oamenii apropiati dorindu-mi sa am o zi buna. Mesaje asezonate cu zambete formate din puncte, virgule si paranteze care uneori pot substitui lipsa unui zambet real. Atunci cand nu primesc o astfel de veste, ma razvratesc si dau buzz-na printr-o fereastra virtuala in intimitatea celui drag si imi cer portia de conversatie.
Atunci cand facebok-ul sau mess-ul nu mai sunt suficiente si nu satisfac nevoia de intimitate se trece la telefon. "Ce faci? Mi-era dor sa te aud" sunt cuvintele care iti incalzesc sufletul si care iti ofera dimensiunea reala a importantei tale in viata celor din jur.
Uneori emotiile depasesc firul telefonului. Ai nevoie de o privire sincera, de doi ochi cu care sa comunici fara cuvinte, de ocheade care rememoreaza vremurile trecute. In momentele de emotie, de tristete, de intimitate, de bucurie, semnele desenate de tastatura pe ecran sau cuvintele rostite in receptor isi pierd semnificatia. E nevoie de parfum, de atingere, de caldura vie, reala si nu de emoticoane. E nevoie de zambete neprefacute. Poate ar trebui sa ne aducem aminte mai des ca privirile complice aruncate din spatele unei cesti de cafea valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte rostite sau scrise. Prin telefon, privirile nu se intalnesc.
Atunci cand crezi ca nu mai ai timp pentru nimic, aminteste-ti ca intotdeauna vei gasi o ora pe care sa o imparti cu prietenii la o ceasca de cafea.

de pus pe gand....

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

bilete, ratb....zile proaste

Azi s-a umplut paharul!! Cat de prost poate functiona "sistemul" RATB din Bucuresti? Am incercat sa imi cumpar bilet de autobuz si cand ma apropii de casa de bilete constat ca doamna nu era acolo. Insa avea geanta lipita de scaun. acum nu sunt absurda sa pretind sa stea legata de scaun, dar timpul meu, al umilului client al RATB-ului nu permite ca doamna sa ia pauze dese de masa sau mai stiu eu ce. Asa ca a trebuit sa infrunt frigul naprasnic de afara si sa merg pe jos trei statii (nu circul frecvent pe la suprafata prin urmare de abonament nici nu se pune problema). Daca m-as fi urcat as fi patit-o la fel ca Radu si nu aveam chef sa ma tocmesc cu controlorul ca sa ma lase sa mai stau in autobuz. Si raspunsul ar fi venit mai mult ca sigur "NU", nu platesc amenda ca nu mi se pare normal, daca nu am gasit bilet si am o urgenta de ce sa fie vina mea ca ma urc fara. sa aiba bunavointa sa faca in asa fel incat sa se poata cumpara bilete si de la sofer (ca in occident). ...

visez....it takes some words to make an action

Saptamana trecuta am fost parte al unui eveniment corporate si am beneficiat de o actiune de teambuilding sub forma unui "cooking event" cu Horia Varlan. A fost o seara de distractie, de arta culinara, de emotii ( da da de emotii nu pentru ca nu mi-as cunoaste colegii ci pentru ca nu stiam daca ceapa se va prinde sau nu de tigaie :) de lacrimi (tot de la "generoasa" ceapa), de ras si voie buna. Am invatat supa crema de brocolli si aripioare in sosuri cremoase si un desert pe care cu siguranta il voi incerca si acasa. Si am descoperit ca imi place, ca ma simt fericita... e da sunt gurmanda dar dincolo de poftele mele de arome si gusturi noi am descoperit ca sunt fericita atunci cand ceilalti mananca cu placere din ceea ce am gatit. Nu degeaba se spune ca cel mai frumos compliment pe care i-l poti face unui bucatar este sa ii inapoiezi farfuria "curata". Visez la restauranto-boutique-lounge-cafeneaua-place-ul meu peste ani (nu stiu ce forma sa ii dau) in ca...

Cum să convingi?

Cum convingi pe cineva că produsul tău se potriveşte nevoilor sale? Cum faci să obţii avansarea pe care ţi-o doreşti atât de mult? argumentele sunt suficiente în acest caz sau e mai e nevoie de ceva? Când vorbim de vânzări sau de arta de a convinge pe cineva, nu trebuie să ne ghidăm niciodată după teorie. Fie că vorbim aici de vânzarea unei maşini, a unei gume de mestecat sau a unui serviciu. Succesul nu se bazează exclusiv pe argumentare. Oamenii vor şi au nevoie să creadă că alegerea pe care ei au făcut-o a fost una raţională. De fapt ceea ce contează în actul alegerii este nivelul emoţional. Vânzătorii sau mai modern spus sales agents ar trebui să înveţe că preţul este important, dar că până la urmă clienţii aleg produsul pe care-l consideră bun. într-o vânzare bună, nivelul emoţional primează întotdeauna în faţa celui faptic. Există mai multe metode prin care poţi să câştigi încrederea partenerilor de discuţie, una dintre ele fiind imitarea. Să nu neglijăm faptul că oamenilor le pl...