Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2007

Confesiuni la 20 de ani

Toata lumea te intreaba cum e la 20 de ani...E greu sa le raspunzi...pe moment nu imi vine decat sa citez cantecul "fara griji si fara bani"..atat...nu s-a schimbat nimic...nu pot spune nici ca ma simt mai batrana cu un an, nici mai inteleapta cu un an, nici mai matura cu un an...sunt tot eu...am ramas la fel de vesela ca acum un an si ca acum doi, la fel de inocenta ca acum trei ani si la fel de curioasa ca acum patru ani. Cred ca la varsta asta am in plus planuri, dorinte, iluzii, sperante...a da si mai am senzatia ca le pot duce la capat...poate asa se intampla cand mai cresti...incepi sa crezi ca le poti face pe toate...daca am sa pot, doar timpul imi va demonstra. Nu am regrete..niciodata nu cred ca am avut timp de ele...am facut intotdeauna tot ce mi-am dorit... Nu am sa pot spune niciodata "Am ajuns la 20 de ani si nu am facut asta sau aialalta". Cred ca nu ar trebui sa avem regrete nici la 50 de ani. Nici nu pot sa trag linie si sa zic pana acum am facut tot

Dobre, Gdansk!

Gotic, F. Chopin, H. Sienkiewicz, kielbasa (carnaciori), zlot, Polonia. Si un oras care sta de straja la Marea Baltica: Gdansk. Multi cand aud numele Gdansk isi imagineaza ca este doar un port ca multe altele. Dar orasul nu inseamna doar nave, ci si cladiri in stil gotic, stradute vechi, si mult mult romantism. Trebuie doar sa te inarmezi cu rabdare si cu o harta pentru a-ti face vizita mai usoara. Recunosc , prima data cand am auzit ca voi pleca la Gdansk, nici nu stiam in ce zona sa il localizez..Harta mi-a fost prieten de nadejde si asa am aflat ca voi pleca in nordul Europei, la Marea Baltica...Nu mai calatorisem pana atunci atat de departe si nici nu mai vazusem alta mare in afara de cea Neagra. Ne-am hotarat destul de greu cu ce sa plecam..avion, autocar, tren, si pentru ca punctul comun la care am ajusn la final a fost trenul, am facut 36 de ore pana am ajuns la destinatie. (data viitoare am jurat ca vom pune bani la ciorapi si vom pleca cu avionul). De u

Portret chinezesc...da mai departe

Ati observat ce forfota e pe strazi zilele acestea? Peste tot vezi mamici si copii care isi achizitioneaza noi rechizite, uniforme, ghiozdanele... Recunosc, sfiita, ca nu m-am putut stapani si m-am intors acasa cu vreo doua caiete parfumate si cateva pixuri colorate (copil). Purtand o discutie cu o prietena, ne amintim de oracolele din copilarie, acele caiete frumos colorate, ce ascundeau intrebari cu subinteles, si pe care le piteam care pe unde apucam ca nu cumva vreunul din parinti sa descopere mica comoara. Ei bine, rasfoind paginile electronica ale revistei ONE am gasit ceva asemanator. Am intrat in joc, si m-am gandit ca pentru o clipa de relaxare, nu ar strica sa postez "jocul" aici. Si daca tot se poarta leapsa pe net, dau mai departe pentru cine vrea sa se destinda un pic. Daca ai fii: 1. o calitate: sinceritate 2. un defect : sinceritate 3. o destinatie : Venetia 4. o bautura : cafea 5. un film : Un sarut de milioane 6. un spot tv : cele de la Milka 7. o aroma :

Unde sunt jocurile copilariei? (reloaded)

ieri vorbeam cu o prietena buna pe mess si "m-a certat" ca nu postez un articol mai vechi pe acest blog. nu imi pot dezamagi prietenii asa ca iata articolul (ii rog pe cei care l-au mai citit sa nu ma injure) Serile trecute am vazut in fata blocului un grup de copii cu varste cuprinse intre 7 si 13 ani, chipurile "jucandu-se". In ce constau jocurile lor: telefoane mobile multimedia din care se auzeau "racnete" de manelisti sau in cel mai bun caz vreo "lacrimogena" de la RBD, conversatii infinite la acelasi telefon cu vecinul, beneficiind bineinteles si de conexiune 3G, caci vecinul iesise pe balcon. Si daca nu ii gasesti afara, cu siguranta vor fi in fata calculatorului, discutand de zor pe mess (nu ii atac in acest sens pentru ca si eu sunt dependenta de acest mijloc de comunicare dar totusi, eu am avut o copilarie normala). Iar vocabularul lor, nu mai spun....mai ceva ca injuraturile soferilor nervosi care stau cate 3 ore in trafic pe Stefan c