luni, 29 august 2011

Voluntariatul sau o alta forma de a te descoperi ....


Astazi vreau sa va vorbesc despre voluntariat, despre ce inseamna pentru mine si cat de usor poate fi realizat. Nu vreau sa ma pierd in definitii clare, de tip dex, nici sa va dau citate despre ce au zis alti oameni, ci mai degraba cum voluntariatul m-a schimbat pe mine si cum i-a schimbat si pe cei din jurul meu.

Am avut ocazia sa plec la un workshop pe tema aceasta week-end-ul trecut la Sinaia, intalnind astfel oameni frumosi, cu preocupari diverse, oameni care isi petrec 10-12 ore pe zi in fata unui monitor, dar care nu se plang de lipsa de timp atunci cand vor sa faca o fapta buna. Dar ce e si mai frumos e ca nu se lauda, nu epateaza, nu se bat cu pumnul in piept. O fac sincer, deschis, cu tot sufletul, cu toata expertiza pe care o au sau cu devotament. Pentru o parte din ei, voluntariatul este un mod de viata, au invatat de mici sa faca fapte bune, marunte sau mai mari , iar acum nu concep viata fara. Si ii atrag si pe cei din jur, construind un soi de spirala a voluntarilor.

Pentru altii, voluntariatul a inceput spontan, a venit sub forma unui eveniment la care au participat, in care au fost atrasi de cate un prieten sau a inceput in facultate din dorinta de "a mai adauga ceva la CV". Oricum ar fi, nu e greu sa faci fapte bune, fie ca stingi lumina pentru o ora cu ocazia "Zilei Pamantului", iei acasa un pui de pisica abandonat la coltul strazii, duci alimente sau haine la un azil de camin sau jucarii la un camin de copii. Orice forma ar imbraca, e bine ca exista. Si ca se face.

E foarte usor atunci cand esti un om ambitios sa depasesti linia altruism - egoism. Daca iti doresti prea mult pentru tine uiti ca poti sa treci peste altii in mod brutal pentru indeplinirea scopului. Sunt mult mai atenta la cei din jur, sunt mai constienta si mai multumita de ceea ce Dumnezeu mi-a dat (sigur nu la forma de complacere, ci strict la cea de tipul "Iti multumesc Doame pentru ceea ce mi-ai dat si pentru ceea ce sunt"). Poate nici nu ne dam seama cand putem sa fim mentori pentru prietenii nostri sau cand putem sa ii determinam pe cei din jur sa se implice, sa fie mai putin dezinteresati, sa dea mai putin din umeri si sa spuna "tu ai timp'. Nu e o chestiune de timp, e o chestiune de principiu, de autoeducare, de dorinta de a schimba ceva. Petreci cel putin o ora in fata televizorului zilnic? Sigur ai timp atunci pentru a schimba ceva. Recicleaza, stinge luminile si plimba-te prin parc pentru o ora, vorbeste cu un copil de la un camin, ascult-o pe batrana de la coltul strazii care pe langa coltul de paine pe care i l-ai putea oferi, cu siguranta s-ar bucura daca ai asculta-o. Incepe sa faci ceva. Nu e greu, si daca simti nevoia unei motivatii extrinseci, nu uita ca faptele bune nu raman nerasplatite.