vineri, 12 decembrie 2008

Duminica la teatru

*
Duminica trecuta am avut ocazia de a merge la teatru, la o piesa absolut superba: "Dulcea pasare a tineretii" a lui Tennessee Williams. Piesa de joaca la TNB, la sala Atelier, iar regia este semnata de Tudor Marascu. Distributia este si ea de exceptie: Adela Marculescu, Damian Crasmaru, Vivian Alivizache, Sanda Toma, Mihai Niculescu, Ionut Adascalitei, Marius Rizea, Tomi Cristin, Viorica Voda. O piesa ce vorbeste despre esec, despre finaluri mai putin fericite, despre adevaruri crude.

Piesa este o imagine a decaderii morale si a raului, a desfraului, a alegerilor, uneori gresite, pe care oamenii le fac in viata, din ignoranta, din dorinta de mai bine sau din naivitate. Personajele principale sunt o actrita de film trecuta de mult de prima tinerete, care fuge de propriul esec, scufundandu-se in alcool, droguri si desfrau si un tanar cu vise nobile candva care incearca sa si le indeplineasca prin mijloace ieftine. Batrana actrita este descrisa ca un monstru, este un om aflat aproape de fundul prapastiei, dar nu si-a pierdut cu totul umanitatea. Tanarul hoinar nu este altceva decat intruparea visului american, un vis care nu a putut fi dus pana la capat, caci tanarul este atras in acel vartej al gloriei si al luxului si isi imagineaza ca tot ceea ce ii pica in mana este si bun. In finalul piesei, batrana actrita este readusa la viata de vestea succesului repurtat la Hollywood si reuseste sa se salveze din infernul in care a coborat. Din pacate, tanarul si-a pierdut tineretea si o data cu ea si vointa de a trai. Nu se opune atunci cand un grup de huligani il castreaza pentru ca transmisese o boala venerica unei fete tinere, fiica celui mai bogat om al tinutului. Tanarul Chane Wayne, asa cum se numeste personjul principal, isi pierde sufletul datorita depravarii si a minciunii in care traise.

Dulcea pasare a tineretii este expresia violentei politice, a bolilor spirituale si trupesti. Umorul anumitor scene este grotesc si ilustreaza si mai bine descompunerea morala.

O piesa pe care o recomand cu caldura. In fond vremea de afara parca ne imbie la o dupa amiaza de duminica petrecuta la teatru. Va asigur ca nu o sa va para rau.


*poza este preluata de pe www.port.ro

luni, 1 decembrie 2008

Impresii

Subiectele la moda in aceste zile sunt alegerile parlamentare, ziua Romaniei sau "ce facem de sarbatori". Exceptand faptul ca voi spune si eu La multi ani, Romania! nu am de gand sa scriu despre niciunul din subiectele la moda, caci politica nu ma mai pasioneaza demult, iar de sarbatori inca nu am planuri.

Am fost la Buzau in acest weekend si am fost surprinsa de transformarile prin care trece micul oras de provincie. Este adevarat ca nu am mai fost demult acasa dar totusi aparitia a doua mall-uri si a doua mari hipermaket-uri mi s-a parut a fi mult prea mult pentru acest oras. Nu am vazut niciodata Buzaul ca un oras cu o putere de cumparare atat de mare incat sa sustina aceste tipuri de comert, nemaipunand la socoteala ca aceste afaceri vor da peste cap magazinele de cartier. In fine nu despre asta vroiam sa scriu ci despre euforia oamennilor la deschiderea unui celebru hipermarket. Din cate intelesesem de la prietenii mei, deschiderea avusese loc pe 27 noiembrie, cand ad literam fusese omor de om pentru a se intra in magazin. Curiozitatea ma impingea sa vad despre ce este vorba si cum arata asa ca am dat si eu o fuga sambata dimineata. In afara faptului ca nu era inca finalizata constructia in care se gasea atat mall-ul cat si hipermarket-ul, hipermarket-ul mi s-a parut extrem de inghesuit, nu aveau loc doua carucioare pe interval, intre rafturi aveai senzatia ca te sufoci si deveneai brusc claustrofobic, iar banda de la casa era extrem de mica. In rest gaseai de toate sau cel putin cate un pic din fiecare si parca,lasand rautatea la o parte, chiar era necesar un astfel de magazin. Lumea in schimb m-a impresionat, m-a dezamangit si mi-a inspirat mila. Toata lumea avea cate un cos in mana, erau imbracati frumos, ca-n zi de sarbatoare si faceau din cumparaturi un soi de activitate aleasa. Ce m-a amuzat a fost faptul ca erau oameni care se bucurau ca se intalneau la raionul de mezeluri sau la cel de muraturi si aveau acea bucurie sau mandrie in privire, ca uite m-a vazut nea Gica la hipermarket. E trist, e dezolant. Nu neg ca este o curiozitate dar oameni uita uneori de unde au plecat.

Sunt curioasa peste o luna cand am sa mai ajung acasa ce am sa mai descopar. Oricum ma bucur ca lucrurile evolueaza si in orasul meu natal.