Observ că oamenii timpului nostru sunt structural „setaţi” să fie „matinali” sau „nocturni”, să prefere un partid de stânga sau de dreapta, să se certe pe opţiuni şi să dorească să îşi impună punctul de vedere. Îşi creează probleme false şi le este greu să ia decizii. Îşi impun termene limită şi ajung în cele din urmă să nu mai rezolve nimic. Speră ca starea de disconfort să treacă sau speră ca rezolvarea va veni din altă parte, de la o terţă parte sau de la o forţă divină. Atunci când nu mai este de glumă însă, devin brusc motivaţi să rezolve problema. Tindem să ne supărăm când ceilalţi nu acţionează ca noi sau tindem să le impunem punctul nostru de vedere. Apar stereotipii, „mituri” comportamentale ce conduc la „conflicte” din cele mai variate, iar rezultatele acestuia depind de variantele pe care le avem pentru a escalada conflictul. Fiecare om are propriile nevoi şi interese, declarate sau nu, pe care vrea să şi le satisfacă. Aici apare negocierea, ea fiind cea care echilibrează ba