Observ că oamenii timpului nostru sunt structural „setaţi” să fie „matinali” sau „nocturni”, să prefere un partid de stânga sau de dreapta, să se certe pe opţiuni şi să dorească să îşi impună punctul de vedere. Îşi creează probleme false şi le este greu să ia decizii. Îşi impun termene limită şi ajung în cele din urmă să nu mai rezolve nimic. Speră ca starea de disconfort să treacă sau speră ca rezolvarea va veni din altă parte, de la o terţă parte sau de la o forţă divină. Atunci când nu mai este de glumă însă, devin brusc motivaţi să rezolve problema. Tindem să ne supărăm când ceilalţi nu acţionează ca noi sau tindem să le impunem punctul nostru de vedere. Apar stereotipii, „mituri” comportamentale ce conduc la „conflicte” din cele mai variate, iar rezultatele acestuia depind de variantele pe care le avem pentru a escalada conflictul. Fiecare om are propriile nevoi şi interese, declarate sau nu, pe care vrea să şi le satisfacă. Aici apare negocierea, ea fiind cea care echilibrează balanţa jocului de tip invingător- învins, având ca principal obiectiv stabilirea unui acord de voinţă, a unui consens şi nu a unei victorii. Părţile implicate în negociere nu sunt adversari, ci parteneri, negocierea reprezentând în acest fel modalitate de comunicare interumană.
Fără să realizăm, in fiecare moment negociem ceva, astfel că acest proces a devenit treptat o rutină zilnică. Însă pentru activităţile complexe din sfera economică, socială sau în diplomaţie, negocierea este o artă ce nu poate fi practicată decât de specialiştii în domeniu. Există diferenţe mari în modul în care se negociază un contract comercial, o mărire de salariu, o eliberare de ostatici sau un armistiţiu.
Am încercat să identific modaliatea în care noţiunile de negociere au influenţat comportamentul meu de zi cu zi. Am observat că sunt mult mai atentă să identific corect poziţia partenerului de negociere, să aplic principiile si strategiile cele mai adecvate. Încerc să nu transform situaţiile tensionate în conflicte şi să aplanez eventualele discuţii ce pot apărea. În felul acesta nimeni nu pierde, nimeni nu câştigă, ci ne unim forţele în realizarea unei sarcini. Aş concluziona afirmând că negocierea este un instrument de bază într-o muncă de echipă.
Fără să realizăm, in fiecare moment negociem ceva, astfel că acest proces a devenit treptat o rutină zilnică. Însă pentru activităţile complexe din sfera economică, socială sau în diplomaţie, negocierea este o artă ce nu poate fi practicată decât de specialiştii în domeniu. Există diferenţe mari în modul în care se negociază un contract comercial, o mărire de salariu, o eliberare de ostatici sau un armistiţiu.
Am încercat să identific modaliatea în care noţiunile de negociere au influenţat comportamentul meu de zi cu zi. Am observat că sunt mult mai atentă să identific corect poziţia partenerului de negociere, să aplic principiile si strategiile cele mai adecvate. Încerc să nu transform situaţiile tensionate în conflicte şi să aplanez eventualele discuţii ce pot apărea. În felul acesta nimeni nu pierde, nimeni nu câştigă, ci ne unim forţele în realizarea unei sarcini. Aş concluziona afirmând că negocierea este un instrument de bază într-o muncă de echipă.
Comentarii