Soul and wellness

Intamplarea pe care o voi povesti azi s-a intamplat cu mult timp in urma...pe cand eram anul I..Cautam carti pentru binecunoscuta tema la Teoria Comunicarii (afurisitele ale de citate...cine stie cunoaste ;))...si pentru ca nu am gasit la biblioteca facultatii tot ce imi trebuia am hotarat sa imi incerc norocul acasa (la Buzau)..Stiam ca biblioteca achizitionase carti bune de comunicare....zis si facut. De cum am intrat m-am simtit ca la aeroport cand trebuie sa faci "check in"..securitate nu gluma..nu ma gandeam ca exista oameni atat de impatimiti de lectura care sa isi doreasca sa place cu un raft acasa, pe ascuns...Am declarat ca nu am intentii rele si m-am indreptat catre sectia de "imprumut adulti". Insa aici, surpriza...nu gasesc un raft dedicat exclusiv comunicarii..zaresc John Fiske langa modul de tundere al oilor si pe Kotler la industria alimentara...logica zero in asezarea acestor carti. M-am uitat sa vad daca nu cumva biblioteca e in curatenie si se inta

* Ne-o dorim cu totii. Alergam dupa ea..o prindem pentru cateva minute si apoi o scapam..suntem intr-un cerc vicios...incercam sa o definim, sa-i gasim caracteristicile, sa o incadram intre anumite limite...nu stim cand o avem,o ignoram, nu ii dam atentie, dar tanjim dupa ea cand o pierdem...E vorba despre fericire.Gabriela Vranceanu Firea ne vorbeste metaforic in cartea ei despre momentele fericite din viata unui barbat, fericire ce a imbracat chipul a trei femei. Am fost placut surprins sa descopar o alta Gabriela Vranceanu Firea, nu ziaristul economic, inversunat si pe pozitii, care seara de seara discuta cu politicieni, nici prezentatoarea Observatorului de weekend...o Gabriela care vorbeste despre frica de a fi fericiti in doi, de a intra intr-o relatie si de a o pastra...Mi-a ramas in minte metafora fericirii-pian: Fericirea, pentru cei mai multi, e un pian ale carui clape sunt: sanatatea, partenerul de viata, copii, bunastarea, serviciul, calatoriile, lecturile, prietenii, fil

8:30. Desteptarea. Savurez micul dejun - cafea tare - si verific programul pe ziua de azi. 9:00. Ma asez la calculator. Trebuie sa verfic corespondenta. Ca de obicei descopar cateva invitatii de pe site-uri gen hi5. Le sterg si raspund la mailurile serioase 9:30. Ma apuc de lucru. Din fericire biroul e tot acasa asa ca nu trebuie sa indur drumul cu metroul de dimineata. Si pot asculta si muzica mea preferata. 13:00 Imi amintesc ca trebuia sa ies cu Alina la o cafea. O sun sa imi cer scuze si stabilim ceva pentru saptamana viitoare. 13:10 Primesc o invitatie la film...o accept..nu imi strica sa ma relaxez un pic. 14:00 Iau pranzul cu bunica si ajung la concluzia ca mi-a lipsit incredibil de mult in acest an. Ma bucur ca e cu mine acum. Am cui sa cer un sfat.... 15:00 Plec spre facultate...imi ia ceva timp pana ajung pe Calea Victorie..in plus nu ma pot obisnui cu aceasta noua locatie... 16:20 Cursul de geopolitica (jumate boring jumate interesant) 18:00 Ma grabesc spre Scala. Filmul: R

vis...uitare...speranta...iubire...profunzime...naivitate...sinceritate....pasiune...soare...joc de indragostiti....valuri..apus de soare...noapte...fericire...lacrimi...balet...zbor...raze..pajisti..oare cate lcruri iti poate inspira muzica lui Richard Clyderman?

Calatoriile cu trenul sunt pentru mine o sursa inepuizabila de a afla ce fel de oameni mai populeaza pamantul. Recunosc ca nu sunt un fan infocat al trenului, dar de fiecare data ma binedispune un astfel de drum acasa. Zilele trecute am decis sa iau un intercity catre casa. De obicei imi place sa urc de cum trage trenul in gara (mereu am senzatia ca va pleca fara mine).Intreb pentru siguranta daca ajunge la Buzau, nu de alta dar am mai patit-o si nu aveam chef sa alerg pe ultima suta de metri sa il prind, si ma instalez comod in compartiment. "Ce bine ar fi daca as fi doar eu aici", imi spuneam in timp ce imi potriveam mp3 playerul pe playlistul preferat. Ti-ai gasit. Urca doi domni, din care unul dorea sa stranga ceva bani pentru un caz social (ma intreb despre ce caz social era vorba: ii lipseau banii de tigari, de baut sau de droguri?), iar celalalt urma sa fie tovarasul meu de drum. Individul arata prezentabil, a salutat politicos si si-a ocupat locul pe scaun, scotand un

Astazi sunt plina de intrebari..mai multe decat de obicei..si da vorbesc mai mult decat de obicei..de asta am ales sa imi insir curiozitatile aici... Citeam blogul Dianei si trebuie sa recunosc ca a atins o zona sensibila...orgoliul in relatii...ar trebui el sa existe sau nu..ar trebui sa devenim o coca moale in mainile celui cu care suntem sau sa ne pastram identitatea. In viziunea mea, a avea o relatie inseamna in primul rand sa il accepti pe cel de langa tine asa cum e, cu bune si cu rele, cu imperfectiuni si cu greseli, sa vezi in cel de langa tine un prieten, un confident...sa stii ca el te va sustine si iti va spune atunci cand are impresia ca nu actionezi bine.Aici orgoliul nu are ce cauta. Dar ce se intampla in momentul in care cel pe care l-ai ales sa iti fie aproape incepe se iti spuna ca el e perfect si tu mai ai de indreptat? Merita oare sa inghiti si sa ii dai dreptate? Daca o faci esti moale, daca nu o faci esti "a dracului". Am vazut in jurul meu atatea persoa