duminică, 16 martie 2008

Cum să convingi?

Cum convingi pe cineva că produsul tău se potriveşte nevoilor sale? Cum faci să obţii avansarea pe care ţi-o doreşti atât de mult? argumentele sunt suficiente în acest caz sau e mai e nevoie de ceva?


Când vorbim de vânzări sau de arta de a convinge pe cineva, nu trebuie să ne ghidăm niciodată după teorie. Fie că vorbim aici de vânzarea unei maşini, a unei gume de mestecat sau a unui serviciu. Succesul nu se bazează exclusiv pe argumentare. Oamenii vor şi au nevoie să creadă că alegerea pe care ei au făcut-o a fost una raţională. De fapt ceea ce contează în actul alegerii este nivelul emoţional. Vânzătorii sau mai modern spus sales agents ar trebui să înveţe că preţul este important, dar că până la urmă clienţii aleg produsul pe care-l consideră bun. într-o vânzare bună, nivelul emoţional primează întotdeauna în faţa celui faptic.

Există mai multe metode prin care poţi să câştigi încrederea partenerilor de discuţie, una dintre ele fiind imitarea. Să nu neglijăm faptul că oamenilor le place să aibă în faţa lor tipologii umane asemănătoare. De asemenea, dacă ne concentrăm tot pe nivelul psihologic, este bine ca atunci când ne confruntăm cu clienţi vizuali să încerăm să le facem un desen, iar pe cei care au înclinaţie spre auditiv sau care au apelat la un canal auditiv de vânzare să-i întrebăm "Cum vi se pare?" Prin intermediul acceptării îi poţi determina pe ceilalţi să se schimbe.

De asemenea - şi acest sfat nu se aplică numai în vânzări - dacă vrem să-l convingem pe cel din faţa noastră de adevărul spueslor noastre trebuie să îi cunoaştem punctele tari şi slabe. Ca sales person trebuie să ştii să asculţi şi să nu îl copleseşti pe celălalt cu vorbe , făcându-l să se simtă asaltat.

Fii empatic, dar cu măsură! Oamenilor le place să ştie şi să simtă că îi înţelegi dar tonul vocii nu trebuie să denote supunere sau servilism. tactica ar trebui să înlăture neîncrederea şi să ajute la preluarea controlului asupra discuţiei.

sâmbătă, 15 martie 2008

"Arta de a vinde"


Motivul care m-a determinat să scriu acest articol a fost un eveniment care mi s-a întâmplat acum două seri. M-am întors de la servicu şi am constatat că nu mai am apă. Am coborât la magazinul de la parterul blocului, dar acolo, fie din lipsa mea de atenţie fie din cauza faptului că am fost obosită, am cerut în loc de apă minerală, apă plată. Când am constatat că am greşt am rugat-o pe vânzătoare să îmi aducă o sticlă de apă mineral. Şi răspunsul a fost mai mult decât şocant: "Poate vrei să te înjur!?" Mi s-a părut de-a dreptul lipsit de profesionalism şi bună creştere să îmi spună aşa ceva. Şi eu lucrez în vânzări, dar nu mă enervez în momentul în care clienţii mei se răzgândesc. Am întrebat-o dacă poate şi apoi i-am mulţumit pentru "servicul" pe care mi l-a prestat şi am plecat de acolo fără să iau apa. Nu ştiu dacă mi-am primit vorba de duh, dar consider că am dreptul să îmi aleg locul în care vreau să fiu servită şi tratată cu respect. Nu mă aşteptam să mai întâlnesc vânzători care să se poarte în felul acesta.
Aţi avut vreodată vreo interacţiune urâtă cu un vânzător? Şi dacă da cum aţi reacţionat? Dar interacţiunii bune?

sâmbătă, 8 martie 2008

Springtime


La mulţi ani! Să aveţi o primăvară frumoasă cu mult soare în suflet şi cu multe bucurii! Iubiţi şi fiţi iubiţi!


miercuri, 5 martie 2008

Observaţii...de dimineaţă


V-aţi uitat cu atenţie până acum la oameni, dimineaţa când pleacă la serviciu. Eu azi pot spune ca am văzut realmente mai multe categorii de employed people: sunt oamenii care îţi zâmbesc, care se bucură, dintr-un motiv sau altul că se duc la lucru, sunt apoi colegii de serviciu, care accidental sunt si vecini de cartier şi care dis de dimineaţă au dezbateri aprinse pe diferite teme legate de work, apoi sunt cei tăcuţi. În ultima categorie intră cei care sunt concentraţi pe câte o carte sau ziar, şi cei care nu au chef de nimic, nici măcar de ei. Până acum ma identific cu categoria euforicilor şi sper să rămân aşa mai mult timp. Nu aş vrea să ajung la serviciu şi să mă întreb ce Dumnezeu caut acolo. Trump spunea că servicul croit pentru tine este cel la care te duci cu zâmbetul pe buze şi ţi-l păstrezi până la finalul zilei. Oare o fi aşa?