Treceți la conținutul principal

Serendipity - o oaza de liniste

Joi seara.... iesire cu fetele in oras. Locul ales: ceainaria Serendipity din zona Piata Romana, un loc desprins parca din "La tiganci" a lui Eliade, un colt de Bucuresti in care timpul are rabdare cu noi, un loc in care te rupi complet de tumultul orasului si iti permiti sa te relaxezi si sa visezi. De cand am patruns pe poarta casei am trait cu sentimentul ca patrund intr-un loc magic, un loc secret, ferit de privirile curiosilor de zidurile de iedera. Am simtit caldura acestui loc din momentul in care am sunat pentru o rezervare. La capatul firului mi-a raspuns o voce amabila, sentiment care s-a intensificat o data ce am trecut pragul casei. Nu stiu daca este adevarat sau nu, dar afacerea mi s-a parut a fi una de familie. Aceeasi voce calda care imi confirmase rezervarea mi-a deschis usa si m-a primit cu un zambet, intrebandu-ma pe un ton calm daca am venit pentru ceai sau pentru seminarul de ikebana. Da, la serendipity se organizeaza si evenimente, de la seminarii unde inveti arta aranjarii florilor la pictura pe vaze, cani sau ceainice. Am comandat un Passion Chocolate, cu lapte si miere, o dulceata de nuci si un piure de castane si biscuiti cu ciocolata si nuci. Cam mult dulce pentru o seara dar toate aveau gustul bunatatilor facute de bunica. Muzica e in surdina, te relaxeaza si te face sa uii de toate problemele pe care le-ai avut peste zi. Cand a trecut timpul de la 6 la 9 seara. Niciuna din noi nu ar stii sa spuna. Timpul a avut cu noi rabdare.... cu siguranta acesta este locul meu de suflet din Bucuresti....

Comentarii

Anda a spus…
Absolut superb...o locatie superba merita un articol foarte bine scris, felicitari!

Postări populare de pe acest blog

The world is what you think of it. So think of it differently and your life will change.  (Paul Arden - Whatever You Think, Think The Opposite)

Comunicare vs Tunderea oilor sau cum am ramas inchisa in biblioteca

Intamplarea pe care o voi povesti azi s-a intamplat cu mult timp in urma...pe cand eram anul I..Cautam carti pentru binecunoscuta tema la Teoria Comunicarii (afurisitele ale de citate...cine stie cunoaste ;))...si pentru ca nu am gasit la biblioteca facultatii tot ce imi trebuia am hotarat sa imi incerc norocul acasa (la Buzau)..Stiam ca biblioteca achizitionase carti bune de comunicare....zis si facut. De cum am intrat m-am simtit ca la aeroport cand trebuie sa faci "check in"..securitate nu gluma..nu ma gandeam ca exista oameni atat de impatimiti de lectura care sa isi doreasca sa place cu un raft acasa, pe ascuns...Am declarat ca nu am intentii rele si m-am indreptat catre sectia de "imprumut adulti". Insa aici, surpriza...nu gasesc un raft dedicat exclusiv comunicarii..zaresc John Fiske langa modul de tundere al oilor si pe Kotler la industria alimentara...logica zero in asezarea acestor carti. M-am uitat sa vad daca nu cumva biblioteca e in curatenie si se inta