Treceți la conținutul principal

pe gand....

De multe ori facem fapte bune prin donatii la biserca sau pe strada copiilor sau batranilor si rareori avem incredere in donatiile organizate. Inca exista perceptia comunista ca voluntariatul este ceva fortat: trebuie sa donezi, trebuie sa te duci, trebuie sa faci daca vrei sa faci parte din lumea buna. Ne amintim sa fim buni doar de Craciun sau de Pasti, atunci cand facem un lucru rau sau cand avem constiinta incarcata, dam de pomana sa ne spalam pacatele si sa ne exoneram de cele rele. Devenim astfel egoisti si demonstram ca nu ne pasa decat de noi.
Am descoperit o organizatie care vrea sa schimbe ceva si care si reuseste sa o faca an de an cu perseverenta. Este o organizatie care arata marilor companii ca profitul nu mai este suficient pentru a demonstra credibilitate daca nu este insotit de actiuni de responsabilitate sociala corporativa. United Way Romania mi-a aratat in ultimii trei ani ca pe o piata aflata intr-o nesfarsita lupta pentru locul I, exista o zona in care ambitiile de monopol nu isi iau rostul si in care tot ceea ce face diferenta este zambetul de pe chipul unui copil sau al unui adult aflat in dificultate. M-a invatat ce inseamna un voluntariat adevarat si cum sa participi activ in proiectele pe care le sustii an de an prin contributiile personale sau prin cei 2% donati anual.
United Way isi doreste sa imbunatateasca calitatea vietii in comunitate si incureajeaza donatiile individuale, corporative sau voluntariatul. United Way nu intinde mana sa iti ceara ci iti arata cazurile pe care le poti ajuta fara prea mult efort. Caci o contributie minima lunara sau anuala poate face diferenta pentru un copil care nu a apucat sa spuna "mama" sau "tata" sau pentru un om aflat in ultimele clipe ale vietii sale.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

The world is what you think of it. So think of it differently and your life will change.  (Paul Arden - Whatever You Think, Think The Opposite)

Comunicare vs Tunderea oilor sau cum am ramas inchisa in biblioteca

Intamplarea pe care o voi povesti azi s-a intamplat cu mult timp in urma...pe cand eram anul I..Cautam carti pentru binecunoscuta tema la Teoria Comunicarii (afurisitele ale de citate...cine stie cunoaste ;))...si pentru ca nu am gasit la biblioteca facultatii tot ce imi trebuia am hotarat sa imi incerc norocul acasa (la Buzau)..Stiam ca biblioteca achizitionase carti bune de comunicare....zis si facut. De cum am intrat m-am simtit ca la aeroport cand trebuie sa faci "check in"..securitate nu gluma..nu ma gandeam ca exista oameni atat de impatimiti de lectura care sa isi doreasca sa place cu un raft acasa, pe ascuns...Am declarat ca nu am intentii rele si m-am indreptat catre sectia de "imprumut adulti". Insa aici, surpriza...nu gasesc un raft dedicat exclusiv comunicarii..zaresc John Fiske langa modul de tundere al oilor si pe Kotler la industria alimentara...logica zero in asezarea acestor carti. M-am uitat sa vad daca nu cumva biblioteca e in curatenie si se inta