duminică, 30 decembrie 2007

Poveste


Era o zi banala de octembrie. Nimic special la ea, ploua ca intotdeauna, lucru destul de comun toamna ati spune. Pentru fata de saisprezece ani, viata avea sa se schimbe din acel moment.Si ea nici nu avea sa isi dea seama decat multi ani dupa cand era prea tarziu ca sa mai multumeasca sau sa mai spuna ceva. Astepta in fata unui hotel din oraselul de provincie in care locuia sa se intalneasca cu un om necunoscut. Nici macar nu ii auzise vocea la telefon, altcineva ii pusese sa se intalneasca. Fata, careia ii vom spune scurt mrs.E, isi facuse tot felul de scenarii despre el, cum arata, cum vorbeste, cum se poarta, scenarii care au disparut in clipa in care l-a privit in ochi pentru prima data. Era un baiat normal, bine crescut, respectuos si inalt asa cum ii placeau ei. Nu a avut timp sa se gandeasca daca ii place sau nu ca au si inceput sa vorbeasca, si amandoi au avut senzatia ciudata ca se cunosc de o vesnicie. Cuvintele se legau cu usurinta in propozitii si se trezeau ca se completau, ca aveau aceleasi ganduri. De obicei, mrs E era timida in preajma baietilor, dar nu el nu era asa, o facea sa aiba increderea in ea si sa nu se gandeasca daca ii sta bine suvita de par pe frunte sau daca bluza cu care este imbracata este cea potrivita. Din ziua aceea s-au vazut in fiecare zi si vorbeau despre orice de la lucruri banale de scoala, la dezbateri pe teme politice sau pe tema "Ce ne facem noi cand vom fi mari?". Din pacate, perioada in care au fost alaturi unul de altul a fost scurta...el a plecat departe. Au incercat sa isi scrie pe internet cat de des puteau dar vartejul cotidian curand le-a furat si aceasta cale de comunicare. Se vedeau in vacante si pentru ea era greu sa se obisnuiasca cu ideea ca drumurile lor sunt diferite. Comnicarea dintre ei s-a intrerupt brusc, nu si-au spus "adio" nici "pe curand", niciunul dintre ei nu suporta despartirile...si poate ca asa a fost mai bine. Acum mrs E traieste pentru ziua de azi, nu isi mai face planuri marete in dragoste iar din cand in cand isi aduce aminte de el cu zambetul pe buze si se intreaba ce mai face. Poate intr-o zi se vor intalni la o cafea si vor povesti asa cum numai ei stiau sa o faca.

Niciun comentariu: