sâmbătă, 3 septembrie 2011

Pe drumul spre metrou mirosea a gogosari si vinete coapte... zacusca si oua prajite.... m-am impiedicat si de o castana, iar frunzele sunt din ce in ce mai multe pe trotuar si mai putine pe crengi... e clar... vine toamna. Si o data cu ea o serie de proiecte noi si planuri ambitioase. Sa aveti o toamna frumoasa !

joi, 1 septembrie 2011

luni, 29 august 2011

Voluntariatul sau o alta forma de a te descoperi ....


Astazi vreau sa va vorbesc despre voluntariat, despre ce inseamna pentru mine si cat de usor poate fi realizat. Nu vreau sa ma pierd in definitii clare, de tip dex, nici sa va dau citate despre ce au zis alti oameni, ci mai degraba cum voluntariatul m-a schimbat pe mine si cum i-a schimbat si pe cei din jurul meu.

Am avut ocazia sa plec la un workshop pe tema aceasta week-end-ul trecut la Sinaia, intalnind astfel oameni frumosi, cu preocupari diverse, oameni care isi petrec 10-12 ore pe zi in fata unui monitor, dar care nu se plang de lipsa de timp atunci cand vor sa faca o fapta buna. Dar ce e si mai frumos e ca nu se lauda, nu epateaza, nu se bat cu pumnul in piept. O fac sincer, deschis, cu tot sufletul, cu toata expertiza pe care o au sau cu devotament. Pentru o parte din ei, voluntariatul este un mod de viata, au invatat de mici sa faca fapte bune, marunte sau mai mari , iar acum nu concep viata fara. Si ii atrag si pe cei din jur, construind un soi de spirala a voluntarilor.

Pentru altii, voluntariatul a inceput spontan, a venit sub forma unui eveniment la care au participat, in care au fost atrasi de cate un prieten sau a inceput in facultate din dorinta de "a mai adauga ceva la CV". Oricum ar fi, nu e greu sa faci fapte bune, fie ca stingi lumina pentru o ora cu ocazia "Zilei Pamantului", iei acasa un pui de pisica abandonat la coltul strazii, duci alimente sau haine la un azil de camin sau jucarii la un camin de copii. Orice forma ar imbraca, e bine ca exista. Si ca se face.

E foarte usor atunci cand esti un om ambitios sa depasesti linia altruism - egoism. Daca iti doresti prea mult pentru tine uiti ca poti sa treci peste altii in mod brutal pentru indeplinirea scopului. Sunt mult mai atenta la cei din jur, sunt mai constienta si mai multumita de ceea ce Dumnezeu mi-a dat (sigur nu la forma de complacere, ci strict la cea de tipul "Iti multumesc Doame pentru ceea ce mi-ai dat si pentru ceea ce sunt"). Poate nici nu ne dam seama cand putem sa fim mentori pentru prietenii nostri sau cand putem sa ii determinam pe cei din jur sa se implice, sa fie mai putin dezinteresati, sa dea mai putin din umeri si sa spuna "tu ai timp'. Nu e o chestiune de timp, e o chestiune de principiu, de autoeducare, de dorinta de a schimba ceva. Petreci cel putin o ora in fata televizorului zilnic? Sigur ai timp atunci pentru a schimba ceva. Recicleaza, stinge luminile si plimba-te prin parc pentru o ora, vorbeste cu un copil de la un camin, ascult-o pe batrana de la coltul strazii care pe langa coltul de paine pe care i l-ai putea oferi, cu siguranta s-ar bucura daca ai asculta-o. Incepe sa faci ceva. Nu e greu, si daca simti nevoia unei motivatii extrinseci, nu uita ca faptele bune nu raman nerasplatite.

duminică, 15 mai 2011

Voltaj & Horia Brenciu - Crede ... (Sala Palatului, 05.2011)



Oriunde este si orice canta, Horia Brenciu reuseste mereu sa imi smulga un zambet. :)

duminică, 13 februarie 2011

Ma simt ca o fetita care a deschis cu nerabdare ambalajul de la o bomboana, dar a scapat-o pe jos pentru ca avea cateva imperfectiuni... iar acum o cauta cu ardoare pentru ca stie ca tocmai acele imperfectiuni o faceau sa fie mai buna decat toate celelalte....

vineri, 11 februarie 2011

joi, 10 februarie 2011

Blue - U Make Me Wanna










You make me wanna surender my soul....

miercuri, 9 februarie 2011

...timp pentru o cana de cafea...

7:30 a.m. O noua zi... Cafeaua cu lapte ma asteapta cuminte langa laptop iar eu imi incep ziua punandu-ma la curent cu ultimele stiri dar si cu ultimele aparitii pe wall-ul prietenilor mei. Azi am avut un gand hai-hui ce imi spunea ca am ajuns sa fim prizonierii mijloacelor de comunicare intr-o era in care aceasta comunicare este un dat, un mod de a trai. Ne gandim ca nu mai suntem singuri daca dam "like" la poza din concediul din Austria al prietenilor, daca avem un comentariu amuzant la gandurile aruncate sub forma "what is in your mind today". Radio Erevan ar fi de-a dreptul invidios daca ar vedea de cata popularitate se bucura Facebook-ul sau Messenger-ul in zilele noastre. Nu mai iesim la cafea sa discutam, lasa ca vorbim pe mess, nu ne mai ducem la un concert cu prietenii ca avem youtube si daca vrem sa fim cu cei dragi il "share-uim" pe wall-ul nostru.
Nu neg ca am zambet pe buze atunci cand deschid e-mail-ul si gasesc mesaje de la oamenii apropiati dorindu-mi sa am o zi buna. Mesaje asezonate cu zambete formate din puncte, virgule si paranteze care uneori pot substitui lipsa unui zambet real. Atunci cand nu primesc o astfel de veste, ma razvratesc si dau buzz-na printr-o fereastra virtuala in intimitatea celui drag si imi cer portia de conversatie.
Atunci cand facebok-ul sau mess-ul nu mai sunt suficiente si nu satisfac nevoia de intimitate se trece la telefon. "Ce faci? Mi-era dor sa te aud" sunt cuvintele care iti incalzesc sufletul si care iti ofera dimensiunea reala a importantei tale in viata celor din jur.
Uneori emotiile depasesc firul telefonului. Ai nevoie de o privire sincera, de doi ochi cu care sa comunici fara cuvinte, de ocheade care rememoreaza vremurile trecute. In momentele de emotie, de tristete, de intimitate, de bucurie, semnele desenate de tastatura pe ecran sau cuvintele rostite in receptor isi pierd semnificatia. E nevoie de parfum, de atingere, de caldura vie, reala si nu de emoticoane. E nevoie de zambete neprefacute. Poate ar trebui sa ne aducem aminte mai des ca privirile complice aruncate din spatele unei cesti de cafea valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte rostite sau scrise. Prin telefon, privirile nu se intalnesc.
Atunci cand crezi ca nu mai ai timp pentru nimic, aminteste-ti ca intotdeauna vei gasi o ora pe care sa o imparti cu prietenii la o ceasca de cafea.

de pus pe gand....

duminică, 6 februarie 2011

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

...preocupari studentesti ....

Observ că oamenii timpului nostru sunt structural „setaţi” să fie „matinali” sau „nocturni”, să prefere un partid de stânga sau de dreapta, să se certe pe opţiuni şi să dorească să îşi impună punctul de vedere. Îşi creează probleme false şi le este greu să ia decizii. Îşi impun termene limită şi ajung în cele din urmă să nu mai rezolve nimic. Speră ca starea de disconfort să treacă sau speră ca rezolvarea va veni din altă parte, de la o terţă parte sau de la o forţă divină. Atunci când nu mai este de glumă însă, devin brusc motivaţi să rezolve problema. Tindem să ne supărăm când ceilalţi nu acţionează ca noi sau tindem să le impunem punctul nostru de vedere. Apar stereotipii, „mituri” comportamentale ce conduc la „conflicte” din cele mai variate, iar rezultatele acestuia depind de variantele pe care le avem pentru a escalada conflictul. Fiecare om are propriile nevoi şi interese, declarate sau nu, pe care vrea să şi le satisfacă. Aici apare negocierea, ea fiind cea care echilibrează balanţa jocului de tip invingător- învins, având ca principal obiectiv stabilirea unui acord de voinţă, a unui consens şi nu a unei victorii. Părţile implicate în negociere nu sunt adversari, ci parteneri, negocierea reprezentând în acest fel modalitate de comunicare interumană.
Fără să realizăm, in fiecare moment negociem ceva, astfel că acest proces a devenit treptat o rutină zilnică. Însă pentru activităţile complexe din sfera economică, socială sau în diplomaţie, negocierea este o artă ce nu poate fi practicată decât de specialiştii în domeniu. Există diferenţe mari în modul în care se negociază un contract comercial, o mărire de salariu, o eliberare de ostatici sau un armistiţiu.
Am încercat să identific modaliatea în care noţiunile de negociere au influenţat comportamentul meu de zi cu zi. Am observat că sunt mult mai atentă să identific corect poziţia partenerului de negociere, să aplic principiile si strategiile cele mai adecvate. Încerc să nu transform situaţiile tensionate în conflicte şi să aplanez eventualele discuţii ce pot apărea. În felul acesta nimeni nu pierde, nimeni nu câştigă, ci ne unim forţele în realizarea unei sarcini. Aş concluziona afirmând că negocierea este un instrument de bază într-o muncă de echipă.