Soul and wellness

Astazi vreau sa va vorbesc despre voluntariat, despre ce inseamna pentru mine si cat de usor poate fi realizat. Nu vreau sa ma pierd in definitii clare, de tip dex, nici sa va dau citate despre ce au zis alti oameni, ci mai degraba cum voluntariatul m-a schimbat pe mine si cum i-a schimbat si pe cei din jurul meu. Am avut ocazia sa plec la un workshop pe tema aceasta week-end-ul trecut la Sinaia, intalnind astfel oameni frumosi, cu preocupari diverse, oameni care isi petrec 10-12 ore pe zi in fata unui monitor, dar care nu se plang de lipsa de timp atunci cand vor sa faca o fapta buna. Dar ce e si mai frumos e ca nu se lauda, nu epateaza, nu se bat cu pumnul in piept. O fac sincer, deschis, cu tot sufletul, cu toata expertiza pe care o au sau cu devotament. Pentru o parte din ei, voluntariatul este un mod de viata, au invatat de mici sa faca fapte bune, marunte sau mai mari , iar acum nu concep viata fara. Si ii atrag si pe cei din jur, construind un soi de spirala a voluntarilor. ...

De multe ori facem fapte bune prin donatii la biserca sau pe strada copiilor sau batranilor si rareori avem incredere in donatiile organizate. Inca exista perceptia comunista ca voluntariatul este ceva fortat: trebuie sa donezi, trebuie sa te duci, trebuie sa faci daca vrei sa faci parte din lumea buna. Ne amintim sa fim buni doar de Craciun sau de Pasti, atunci cand facem un lucru rau sau cand avem constiinta incarcata, dam de pomana sa ne spalam pacatele si sa ne exoneram de cele rele. Devenim astfel egoisti si demonstram ca nu ne pasa decat de noi. Am descoperit o organizatie care vrea sa schimbe ceva si care si reuseste sa o faca an de an cu perseverenta. Este o organizatie care arata marilor companii ca profitul nu mai este suficient pentru a demonstra credibilitate daca nu este insotit de actiuni de responsabilitate sociala corporativa. United Way Romania mi-a aratat in ultimii trei ani ca pe o piata aflata intr-o nesfarsita lupta pentru locul I, exista o zona in care ambitiile d...

Marti seara... concert Cranberries...Zone Arena....lume multa, fara fitze, fara pretentii. Oameni normali... mi-a placut. Trupa serioasa. Au anuntat ca la ora 9 vor urca pe scena la ora 9 am auzit primele acorduri.... specatcol...o voce speciala...extaz, delir...o ora jumate a trecut prea repede. Nefiind o fana infocata, dar ascultand din cand in cand piesele lor, m-am pomenit cerand la finalul show-ului un bis. Am auzit binecunoscutele Zombie si Dreams dar si piese ca Animal Instinct sau Salvation. Ce imi place? Ca toate piesele au un mesaj. Mi-e dor de o astfel de muzica in conditiile in care tot ce mai asculti azi este comercial si superficial. O seara frumoasa. Nota 10 pentru Cranberries.

Stau si ma gandesc de ce uneori alegem sa purtam ochelari. Oare pentru a vedea mai bine sau pentru a ne ascunde in spatele unor lentile. E o forma de patrundere a intelesurilor lumii sau de ascundere de noi insine,? o facem, din dorinta de a ne ascunde in spatele unei masti?....mai ales daca avem ochelari de soare. Niciodata nu i-am suportat pe cei care vorbesc cu tine din spatele unor lentile mari si negre caci am trait mereu cu impresia ca nu le pot patrunde in suflet si nu le pot percepe intentiile. Dar uneori cu totii purtam ochelari, de cal as spune caci nu vedem bine ce e in jurul nostru si ne limitam la a accepta ceea ce ceilalti ne pun la dispozitie, fara sa intrebam, fara sa ne dorim sa evoluam, iar daca ne trece prin cap sa ridicam privirea sau sa indraznim sa vrem mai mult, ne retragem speriati de ceea ce vedem, de realitatea hada si vulgara care ne inconjoara. Dar ce te faci atunci cand trebuie sa porti ochelarii pe nas caci ei sunt singura forma de protectie a sufletului ...

Nu am mai scris demult. Nu am timp, apar proiecte frumoase peste noapte, intalnesc oameni calzi si dragi, ii redescopar in lumini diferite pe cei vechi, imi iau ramas bun de la oameni frumosi care au trecut pasager prin viata mea dar care azi nu mai sunt, ma vindec de oamenii pe care candva i-am denumit prieteni, intr-un cuvant traiesc. Sunt intr-o perioada de mari schimbari interioare, de redescoperiri de sine, de redescoperire a celor din jurul meu. Imi dau seama ca Paler nu gresea cu nimic atunci cand spunea ce avem timp pentru toate, pentru proiecte pe care nu le respectam, pentru iluzii in care rascolim mai tarziu si care ne dor, pentru lectii pe care le primim dar pe care le uitam de doua ori mai repede. Stiu insa ca vine un moment in viata cand stii ca ai invatat o lectie. Si eu azi stiu ca nu conteaza ce ai in viata ci pe CINE ai in viata.

Va aminteste de un joc din copilarie, nu ? Ei bine, aseara la cafeneaua salei Dalles din Bucuresti s-a jucat piesa de teatru cu acelasi nume, in regia lui Mimi Branescu. Un spectacol cu tineri despre tineri, despre framantari adolescentine, despre decizii luate la tinerete si regretate mai tarziu, despre viata pur si simplu. O piesa de teatru care te face pentru o ora si jumatate sa privesti spre anii tineretii tale, atunci cand credeai ca poti muta muntii din loc si sa analizezi deciziile pe care le-ai luat. Spectacolul este lejer si dragut, iar decorul i-a dat un aer aparte. O piesa de teatru jucata intr-o cafenea este cu siguranta o experienta inedita, si cu atat mai interesanta cu cat schimburile de replici ale actorilor pot fi savurate la o ceasca de ciocolata calda. Fara a fi vulgar, dar cu replici desprinse din cotidian, "flori, fete, filme sau baieti" e despre tineri care confunda febra sexuala cu iubirea, ajungand sa ia astfel decizii ce mai tarziu se vor dovedi gres...

Joi seară, just another day of the week. După muncă, m-am gândit impreună cu o prietenă să ieşim ca fetele prin magaine, la o cafea.... Locul de întâlnire: Unirii. La jumătatea drumului dintre noi două. Ea a mai întârziat un pic din cauza traficului infernal. Tmp suficient pentru mine pentru a observa lucruri. In faţa magazinului de parfumuri, două fete işi aşteaptă prietena, şi pentru a nu se plictisi, o mai bârfesc un pic. Pentru a nu intra cu bocancii in viaţa unui om pe care nu il cunosc mi-am pus căştile in ureche. Pe Eagles, Hotel California, observ perechi de îndrăgostiţi, care se revedeau după o zi mai mult sau mai puţin plăcută la muncă... tineri care aveau emoţii la vederea celui pe care îl plăceau, primele priviri, primele emotii, nehotărârea "să o ţin de mână sau nu"...te amuză lucrurile acetea atunci când le priveşti de afară... privirea si paşii ma indreaptă către vitrina cofetăriei. Şi zăresc aşezaţi într-un colţ, un cuplu de bătrănei,foarte bine aranjaţi, care...

O intrebare banala, care este atat de des rostita incat si-a pierdut semnificatia si a ajuns sa fie o fraza rostita la care se obtine de cele mai multe ori, aceeasi replica "bine". Stereotipic, raspunsul la intrebare este rostit de cele mai multe ori cu atat de putina convingere sau cu atat de putin interes, incat discutia se opreste inevitabil la acest nivel. Din punctul meu de vedere "ce faci?" nu este o intrebare banala. Pe langa functia lui evidenta de "deschizator" de conversatii, un simplu "ce faci" iti poate schimba ziua. Atunci cand o persoana ti-o adreseaza, inseamna ca ii pasa de tine, ca vrea realmente sa afle ce mai faci, cum o mai duci, care mai e viata ta. Un "ce faci" poate fi uneori mai frumos decat o conversatie lunga despre nimicuri. Pentru ca arata grija si preocupare.E o intrebare adresata sufletului omului. A devenit prea rece atunci cand e adresata pe mess sau pe chat, dar ii sade bine atunci cand e asezonata cu o ...

Joi, 24 septembrie...ziua in care evenimentul asteptat de mai bine de doua luni a prins viata si s-a materializat intr-un frumos seminar organizat de www.cladiridebirouri.ro la tiMOn. Spatiile de birouri - ce impact au asupra afacerii tale a fost titlul sub care s-a desfasurat intalnirea. In momentul in care am primit invitatia trebuie sa recunosc ca am fost surprinsa. Ce ar fi putut sa aduca nou un targ imobiliar? Si mai ales de ce cladiri de birouri la un eveniment de tip targ imobiliar, unde in proportie de peste 90% se vorbeste despre spatii cu destinatie preponderent locativa. Sincer am sesizat ca este un subiect de actualitate si este unul destul de arzator, in contextul economic actual. E bine sa stii ca exista consilieri si firme specializate pe relocare; am aflat ca este bine sa te gandesti de doua ori daca vrei sa iti amplasezi biroul intr-o cladire de birouri, intr-o vila, hala sau apartament de bloc. Pana la urma, biroul si zona unde il ai amplasat spun destul de multe des...

Cat de complicat poate fi sa iti alegi mobila pentru casa ta? Foarte. Mai ales atunci cand vrei sa prioritizezi si ajungi la concluzia ca si pixul cu care vei scrie la noul birou este la fel de important ca un sifonier, un aer conditionat sau un frigider. In week-end am inceput sa imi caut mobila pentru apartament Usor de zis greu de decis. Cam greu sa te hotarasti ce iti trebuie si ce nu, ce e important sa iti cumperi acum sau mai tarziu. De la mobila venge la cea lemn de cires, de la mese cu picioare de aluminiu la fotolii rotunde sau de forme greu de inteles se gasesc de toate pentru toti. Ce am observat insa si mi-a lasa un gust chiar placut a fost faptul ca oamenii erau chiar interesati sa isi vanda marfa, faceau reduceri sau iti ofereau poibilitatea de a face ce modificari vrei tu. Si da, mi-am mai dat seama de ceva. Polonezii stiu da faca comert, simobila. Am ramas surprinsa de calitatea produselor, de finisaje si de preturi. Asta da comert pe timp de criza.

Drumul la bancă (2) După ce ai gasit apartamentul şi ai bătut palma cu proprietarul, trebuie să stabileşti valoarea avansului pe care acesta îl primeşte. Totul autentificat de notar prin antecontractul de vânzare cumpărare. Unde cele două părţi se numesc promitent cumpărător şi promitent vânzător. Recunosc că m-au amuzat denumirile. Dacă credeaţi că totul s-a terminat aici v-aţi înşelat. Urmează cel de-al doilea drum la bancă în vederea stabilirii unei întâlniri cu evaluatorul. Cu puţin noroc vei avea parte de o evaluare ca la carte, iar suma pe care acesta o va stabili va fi realmente valoarea de piata a imobilului si nu suma la care te-ai inteles cu vanzatorul. Dacă ai ghinion, vei scoate mai mulţi bani din buzunar pentru avans. Şi nu te gândi la contestaţii că nu e cazul. Răspunsul va fi întotdeauna în defavoarea ta. Corb la corb nu-şi scoate ochii. Şi dacă ai trecut cu bine peste aceste încercări de foc nu mai ai de semnat decât contractul definitiv cel de vânzare cumpărare şi pent...

Aşteptam de mult sa prind o zi liberă şi caniculară pentru a mă retrage într-un colţ al camerei mele şi a viziona un film. Trebuie să recunosc că am cam tras chiulul de la cinema în ultimele luni prin urmare se impunea să ajung la zi cu filmele. Aşa am descoperit o comedie bună, cu Sandra Bullock în rolul principal: The Proposal. Comedie care potrivit site-urilor de specialitate va avea premiera în luna august în cinematografele din România. La o primă vedere rolul pe care Sandra îl interpretează pare a fi de personaj negativ. Însă dovedeşte a fi o profesionistă şi este aproape imposibil să nu râzi la scenele ei. Nu este un masterpiece, dar e perfectă pentru o zi de vară, în care nu ai nimic mai bun de făcut. Cu siguranţă vei ieşi zâmbind de la cinematograf. Şi încă un pont: Este primul film în care Sandra Bullock apare într-o scenă nud.;) Vă las să urmăriţi trailerul penru a decide voi dacă vreţi să mergeţi să îl vedeţi sau nu.

Întâlnirea cu agentul imobiliar Lucrurile sunt bune şi frumoase. Banca îţi spune ca eşti solvabil pentru o anumită sumă. Începi sa faci lista cu zonele în care ţi-ar plăcea să stai. Şi suni! Toate anunţurile se dau drept anunţuri care au fost postate de către proprietarii imobilelor. Surpriză. Vei auzi la capătul firului glasul unui oarecare Gigel care îţi spune că ai sunat la firma de imobiliare X. Şi colac peste pupază îţi transmite că apartamentul care are anunţ dat în ziar azi tocmai a fost vândut. Să ştiţi că în ceea ce priveşte anunţurile în care apar imobile în zone bune, cu îmbunătăţiri şi cu "vedere la parc", la preţuri mai mult decât rezonabile nu sunt decât momeli. O dată ce ai sunat pentru a te interesa de acel apartament te trezeşti că ţi se prezintă altceva, într-o altă zonă, sau dacă eşti suficient de convingător în aceeaşi zonă. Şi accepţi, că oricum nu mai ai ce să faci. Dar bagă de seamă, dacă nu eşti decis asupra zonei, nu accepta chiar orice. Nu se ştie un...

Drumul la bancă (1) Am revenit cu povestea în ceea ce priveşte achiziţia unui imobil. Mă oprisem în postul anterior la ideea că în cele mai multe cazuri, a-ţi cumpăra o locuinţă implică şi un credit imobiliar. Şi să vezi atunci drumuri la bancă şi hărtii pe care le ai de completat. Începutul îl constituie fără îndoială verificarea gradului de solvabilitate. Cu alte cuvinte, dacă salariul pe care îl ai, din care se scad obligaţiile de plată, îţi permite să iei un credit ipotecar. Sună dificil dar nu este deloc aşa. Îm mare nu ai nevoie decât de o adeverinţă de salariu şi fişa fiscală aferentă anului trecut pentru ca cei de la bancă să îţi facă o analiză de bonitate şi să îţi spună suma la care te încadrezi sub formă de credit. Documentele de care ai nevoie pot diferi de la bancă la bancă, însă poţi avea certitudinea că vei afla în momentul în care suni să te interesezi sau atunci când ajungi în agenţia băncii respective. Bucuria este mare să aflii că te încadrez, împreună cu partenerul ...

Mi-a luat ceva timp să scriu despre asta trebuie să mărturisesc. Dar în final m-am decis să scriu despre ce înseamna să îţi iei un apartament în România zilelor noastre. Totul începe cu ideea "ce bine ar fi să ne mutăm la casa noastră şi să nu mai stăm cu chirie". Este minunat gândul dar până la aplicarea lui trebuie să curgă multă apă pe Dâmboviţa. Gândul devine din ce în ce mai insistent şi te trezeşti într-o zi că te-ai apucat să cauţi pe internet, în loc de prieteni noi pe hi5, site-uri de imobiliare. Te uiţi doar aşa ca să vezi cum merge piaţa. Azi aşa, mâine aşa până într-o zi îi spui celui de alături că nu ar strica să şi vedeţi una din casele pe care le tot urmăriţi pe net de atâta timp. Înainte de a pune mâna pe telefon să stabiliţi întâlniri cu aşa-zişi proprietari, faceţi împreună o listă cu zonele în care v-ar face plăcere să locuiţi. Şi aici intervin tot felul de probleme: copii îşi vor dori să fie aproape de prieteni, taţii vor vrea să fie în apropiere de mijloa...

wonderfull!

O zi ca oricare alta! Dimineata ora 7.... masinile trec grabite pe bulevard, in incercarea disperata de a prinde un loc mai bun la semafor...soarele straluceste ca intr-o zi de vara..in termometre nu sunt mai mult de 7 grade..e placut...pentru o plimbare linistita de primavara. metrou...miros intepator...aglomeratie..pink floyd in urechile unui calator..eu ma trezesc pe the killers - human...looking for an answer...serviciu..am ajuns prima..e prea dimineata..miroase a pomi infloriti...schimb piesa pe amy mcdonald-this is the life. perfect for a new day. ma asez la birou cu speranta ca va fi o zi usoara... ora 12...suficient cu munca...i need a break...going home.plimbare pe bulevard...2 ore de curs...manipularea ca forma a seductiei...miroase a vara...visez la plaja, la mare, la valuri cu spuma...e doar 30 martie....home...internet...cuvinte care se pierd...dorinta de a spune ce simt...noapte...maine..inca o zi..poate cu soare

In pana de idei...asa ca am preluat leapsa de la Andreea .. cred ca azi sunt realista in ceea ce ma priveste si sincera. SUNT ambitioasa, incapatanata, prietenoasa, comunicativa AS VREA sa pot desena PASTREZ biletele pe care le scriam in ora de latina cu colegii mei MI-AS FI DORIT sa nu fie rautate pe lume NU IMI PLAC minciunile, ipocrizia, snobismul MA TEM de singuratate AUD prea multe IMI PARE RAU ca nu am suficient timp pentru prietenii mei IMI PLAC calatoriile pe alte meleaguri NU SUNT falsa DANSEZ orice, oricand CANT foarte prost NICIODATA nu spun niciodata RAR pot fi enervata PLANG la filmele romantice NU SUNT INTOTDEAUNA punctuala NU IMI PLACE DE MINE atunci cand gresesc din neatentie SUNT CONFUZA atunci cand este necesar sa aleg intre ce trebuie si ce simt AR TREBUI sa fiu mai indrazneata Leapsa o pasez catre oricine se simte suficient de sincer incat sa isi faca autoportretul. :)

Am preluat leapsa de la Andreea Mitan si mi s-a parut a fi interesanta, mai ales acum in plina "stresiune". Nu neg faptul ca este o tema interesanta, cu toate ca nu ma mai intreb demult ce as face daca. Prefer sa traiesc momentul, sa elogiez acel "carpe diem" pe care il detestam atat de mult in liceu (prietenii stiu de ce). Cu toate acestea nu va ascund faptul ca am frici si prejudecati idioate care ma impiedica uneori sa fac acele lucruri care m-ar putea face cu adevarat fericita. In primul rand daca nu mi-ar fi frica m-as urca in primul avion spre SUA, asa de nebuna, pentru a vizita cateva orase. Apoi m-as intoarce. Niciodata America nu va fi un loc in care m-as putea stabili, nu este pe gustul meu. Apoi, m-as intoarce si m-as inscrie la cursuri la parasutism sau macar as sari in tandem (un vis mai vechi de-al meu), sau m-as da cu tiroliana. Sau macar alpinism indoor. Daca nu mi-ar fi frica m-as muta singura, dar (mereu exista un dar) nu suport singuratatea. (Si ...

* Duminica trecuta am avut ocazia de a merge la teatru, la o piesa absolut superba: "Dulcea pasare a tineretii" a lui Tennessee Williams. Piesa de joaca la TNB, la sala Atelier, iar regia este semnata de Tudor Marascu. Distributia este si ea de exceptie: Adela Marculescu, Damian Crasmaru, Vivian Alivizache, Sanda Toma, Mihai Niculescu, Ionut Adascalitei, Marius Rizea, Tomi Cristin, Viorica Voda. O piesa ce vorbeste despre esec, despre finaluri mai putin fericite, despre adevaruri crude. Piesa este o imagine a decaderii morale si a raului, a desfraului, a alegerilor, uneori gresite, pe care oamenii le fac in viata, din ignoranta, din dorinta de mai bine sau din naivitate. Personajele principale sunt o actrita de film trecuta de mult de prima tinerete, care fuge de propriul esec, scufundandu-se in alcool, droguri si desfrau si un tanar cu vise nobile candva care incearca sa si le indeplineasca prin mijloace ieftine. Batrana actrita este descrisa ca un monstru, este un om aflat...