Treceți la conținutul principal

Aventura achiziţiei unui apartament - episodul 2

Drumul la bancă (1)

Am revenit cu povestea în ceea ce priveşte achiziţia unui imobil. Mă oprisem în postul anterior la ideea că în cele mai multe cazuri, a-ţi cumpăra o locuinţă implică şi un credit imobiliar.
Şi să vezi atunci drumuri la bancă şi hărtii pe care le ai de completat. Începutul îl constituie fără îndoială verificarea gradului de solvabilitate. Cu alte cuvinte, dacă salariul pe care îl ai, din care se scad obligaţiile de plată, îţi permite să iei un credit ipotecar. Sună dificil dar nu este deloc aşa. Îm mare nu ai nevoie decât de o adeverinţă de salariu şi fişa fiscală aferentă anului trecut pentru ca cei de la bancă să îţi facă o analiză de bonitate şi să îţi spună suma la care te încadrezi sub formă de credit. Documentele de care ai nevoie pot diferi de la bancă la bancă, însă poţi avea certitudinea că vei afla în momentul în care suni să te interesezi sau atunci când ajungi în agenţia băncii respective.
Bucuria este mare să aflii că te încadrez, împreună cu partenerul tău la o sumă destul de frumoasă. Dacă la ea adaugi şi economiile voastre de o viaţă, vei vedea că opţiunile tale în ceea ce priveşte tipul locuinţei se vor schmba destul de repede: de la un apartament cu 2 camere la unul cu 3, decomandat.

Tot ce mai ai de făcut este să găseşti apartamentul. Probabil îţi spui că este floare la ureche, mai ales cu dezvoltarea internetului, care te scuteşte de mersul la chioşcul de ziare pentru a-ţi lua în fiecare zi ziarul de anunţuri. Nu am să te contrazic aici, dar nici să nu îţi imaginezi că pe internet umblă câinii cu covigi în coadă. Ai de făcut săpături serioase dacă vrei să investeşti cu cap într-un imobil.

Comentarii

Anda a spus…
Abia astept sa citesc episodul 4...este absolut genial postul:)

Postări populare de pe acest blog

bilete, ratb....zile proaste

Azi s-a umplut paharul!! Cat de prost poate functiona "sistemul" RATB din Bucuresti? Am incercat sa imi cumpar bilet de autobuz si cand ma apropii de casa de bilete constat ca doamna nu era acolo. Insa avea geanta lipita de scaun. acum nu sunt absurda sa pretind sa stea legata de scaun, dar timpul meu, al umilului client al RATB-ului nu permite ca doamna sa ia pauze dese de masa sau mai stiu eu ce. Asa ca a trebuit sa infrunt frigul naprasnic de afara si sa merg pe jos trei statii (nu circul frecvent pe la suprafata prin urmare de abonament nici nu se pune problema). Daca m-as fi urcat as fi patit-o la fel ca Radu si nu aveam chef sa ma tocmesc cu controlorul ca sa ma lase sa mai stau in autobuz. Si raspunsul ar fi venit mai mult ca sigur "NU", nu platesc amenda ca nu mi se pare normal, daca nu am gasit bilet si am o urgenta de ce sa fie vina mea ca ma urc fara. sa aiba bunavointa sa faca in asa fel incat sa se poata cumpara bilete si de la sofer (ca in occident). ...

Cum să convingi?

Cum convingi pe cineva că produsul tău se potriveşte nevoilor sale? Cum faci să obţii avansarea pe care ţi-o doreşti atât de mult? argumentele sunt suficiente în acest caz sau e mai e nevoie de ceva? Când vorbim de vânzări sau de arta de a convinge pe cineva, nu trebuie să ne ghidăm niciodată după teorie. Fie că vorbim aici de vânzarea unei maşini, a unei gume de mestecat sau a unui serviciu. Succesul nu se bazează exclusiv pe argumentare. Oamenii vor şi au nevoie să creadă că alegerea pe care ei au făcut-o a fost una raţională. De fapt ceea ce contează în actul alegerii este nivelul emoţional. Vânzătorii sau mai modern spus sales agents ar trebui să înveţe că preţul este important, dar că până la urmă clienţii aleg produsul pe care-l consideră bun. într-o vânzare bună, nivelul emoţional primează întotdeauna în faţa celui faptic. Există mai multe metode prin care poţi să câştigi încrederea partenerilor de discuţie, una dintre ele fiind imitarea. Să nu neglijăm faptul că oamenilor le pl...

De ce?

Ma enerveaza si ma indigneaza la culme sa vad cersetori tineri pe strazi. Nu pot intelege de ce in loc sa mearga la munca (locuri se gasesc, numai sa vrei) prefera sa stea cu mana intinsa la coltul strazii sau sa te umple de rugaciuni liturgice prin metrou. Daca le dai o mie de lei vechi se uita urat la tine si te alegi cu ceva vorbe de duhne pe ziua respectiva. Altii nici nu vor sa primeasca. Am vazut odata un pustan la vreo sapte ani care-ti cere nici mai mult nici mai putin decat 5 bani (e la curent cu noutatile). Daca nu-i dadeai, alerga dupa tine sau iti tragea de geanta. Pe cat de tare ma enerveaza acesti cersetori, care fac asta pentru ca nu vor sa munceasca pe atat de mult me impresioneaza cei batrani, care din anumite motive au ajuns in aceasta situatie. Am auzit la un moment dat o batranica plangandu-se ca ii este foame. Am fost miscata de vorbele ei. I-am cumparat un sandwich, banii poate ar fi ajuns pe mana celor care o trimiteau la cersit. Am intrebat-o de ce nu are un loc...