Treceți la conținutul principal

Aventura achiziţiei unui apartament - episodul 1


Mi-a luat ceva timp să scriu despre asta trebuie să mărturisesc. Dar în final m-am decis să scriu despre ce înseamna să îţi iei un apartament în România zilelor noastre.

Totul începe cu ideea "ce bine ar fi să ne mutăm la casa noastră şi să nu mai stăm cu chirie". Este minunat gândul dar până la aplicarea lui trebuie să curgă multă apă pe Dâmboviţa. Gândul devine din ce în ce mai insistent şi te trezeşti într-o zi că te-ai apucat să cauţi pe internet, în loc de prieteni noi pe hi5, site-uri de imobiliare. Te uiţi doar aşa ca să vezi cum merge piaţa. Azi aşa, mâine aşa până într-o zi îi spui celui de alături că nu ar strica să şi vedeţi una din casele pe care le tot urmăriţi pe net de atâta timp. Înainte de a pune mâna pe telefon să stabiliţi întâlniri cu aşa-zişi proprietari, faceţi împreună o listă cu zonele în care v-ar face plăcere să locuiţi. Şi aici intervin tot felul de probleme: copii îşi vor dori să fie aproape de prieteni, taţii vor vrea să fie în apropiere de mijloace de transport în comun, iar mamele să aibă în preajmă un complex comercial şi eventual o gradinţă. Cam greu să împaci toate gusturile. Şi cum acest lucru nu îl poţi face, decizi să pui mâna pe telefon şi să începi să suni în vederea stabilirii vizionărilor. Dar asta nu înainte de a verifica în familie care e venitul pe care vă bazaţi. Sau dacă e cazul să apelaţi la o bancă pentru a vă finanţa visul.


voi reveni cu partea a doua :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

bilete, ratb....zile proaste

Azi s-a umplut paharul!! Cat de prost poate functiona "sistemul" RATB din Bucuresti? Am incercat sa imi cumpar bilet de autobuz si cand ma apropii de casa de bilete constat ca doamna nu era acolo. Insa avea geanta lipita de scaun. acum nu sunt absurda sa pretind sa stea legata de scaun, dar timpul meu, al umilului client al RATB-ului nu permite ca doamna sa ia pauze dese de masa sau mai stiu eu ce. Asa ca a trebuit sa infrunt frigul naprasnic de afara si sa merg pe jos trei statii (nu circul frecvent pe la suprafata prin urmare de abonament nici nu se pune problema). Daca m-as fi urcat as fi patit-o la fel ca Radu si nu aveam chef sa ma tocmesc cu controlorul ca sa ma lase sa mai stau in autobuz. Si raspunsul ar fi venit mai mult ca sigur "NU", nu platesc amenda ca nu mi se pare normal, daca nu am gasit bilet si am o urgenta de ce sa fie vina mea ca ma urc fara. sa aiba bunavointa sa faca in asa fel incat sa se poata cumpara bilete si de la sofer (ca in occident). ...
The world is what you think of it. So think of it differently and your life will change.  (Paul Arden - Whatever You Think, Think The Opposite)