Treceți la conținutul principal

Aventura achiziţiei unui apartament - episodul 1


Mi-a luat ceva timp să scriu despre asta trebuie să mărturisesc. Dar în final m-am decis să scriu despre ce înseamna să îţi iei un apartament în România zilelor noastre.

Totul începe cu ideea "ce bine ar fi să ne mutăm la casa noastră şi să nu mai stăm cu chirie". Este minunat gândul dar până la aplicarea lui trebuie să curgă multă apă pe Dâmboviţa. Gândul devine din ce în ce mai insistent şi te trezeşti într-o zi că te-ai apucat să cauţi pe internet, în loc de prieteni noi pe hi5, site-uri de imobiliare. Te uiţi doar aşa ca să vezi cum merge piaţa. Azi aşa, mâine aşa până într-o zi îi spui celui de alături că nu ar strica să şi vedeţi una din casele pe care le tot urmăriţi pe net de atâta timp. Înainte de a pune mâna pe telefon să stabiliţi întâlniri cu aşa-zişi proprietari, faceţi împreună o listă cu zonele în care v-ar face plăcere să locuiţi. Şi aici intervin tot felul de probleme: copii îşi vor dori să fie aproape de prieteni, taţii vor vrea să fie în apropiere de mijloace de transport în comun, iar mamele să aibă în preajmă un complex comercial şi eventual o gradinţă. Cam greu să împaci toate gusturile. Şi cum acest lucru nu îl poţi face, decizi să pui mâna pe telefon şi să începi să suni în vederea stabilirii vizionărilor. Dar asta nu înainte de a verifica în familie care e venitul pe care vă bazaţi. Sau dacă e cazul să apelaţi la o bancă pentru a vă finanţa visul.


voi reveni cu partea a doua :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

bilete, ratb....zile proaste

Azi s-a umplut paharul!! Cat de prost poate functiona "sistemul" RATB din Bucuresti? Am incercat sa imi cumpar bilet de autobuz si cand ma apropii de casa de bilete constat ca doamna nu era acolo. Insa avea geanta lipita de scaun. acum nu sunt absurda sa pretind sa stea legata de scaun, dar timpul meu, al umilului client al RATB-ului nu permite ca doamna sa ia pauze dese de masa sau mai stiu eu ce. Asa ca a trebuit sa infrunt frigul naprasnic de afara si sa merg pe jos trei statii (nu circul frecvent pe la suprafata prin urmare de abonament nici nu se pune problema). Daca m-as fi urcat as fi patit-o la fel ca Radu si nu aveam chef sa ma tocmesc cu controlorul ca sa ma lase sa mai stau in autobuz. Si raspunsul ar fi venit mai mult ca sigur "NU", nu platesc amenda ca nu mi se pare normal, daca nu am gasit bilet si am o urgenta de ce sa fie vina mea ca ma urc fara. sa aiba bunavointa sa faca in asa fel incat sa se poata cumpara bilete si de la sofer (ca in occident). ...

Voi la ce v-aţi fi gândit?

Când am văzut prima dată această reclamă am crezut că s-a lansat un nou detergent. Rămăsesem fixată în faţa televizorului să aflu numele mirificului lichid care curăţă şi locurile greu accesibile, când colo mă înşelasem. Era nou gumă de mestecat Orbit Clean. Poate nu înţeleg eu subtilitatea acestui spot - şi dacă aşa este îmi cer scuze şi aştept să fiu lămurită - dar nu văd nicio legătură între guma de mestecat şi detergentul tipei din reclamă, care este atât de bun încât o face şi pe ea să intre pe sub uşă. Poate nu mă încadrez în publicul ţintă al reclamei - din nou mă îndoiesc - şi de asta nu înţeleg subtilitatea. Până mă voi lămuri dacă ce se află în gumă este detergent sau nu, rămân la guma clasică şi, mai sigur, la periuţa de dinţi. PS. Nu am mai putut aştepta şi am încercat noul Orbit. Pentru început gustul e bun, răcoritor, însă după ce lichidul se consumă, ai senzaţia că îţi vei rupe dinţii în această guma. În mod clar voi rămâne fidelă Orbit-ului Profesional.

De ce?

Ma enerveaza si ma indigneaza la culme sa vad cersetori tineri pe strazi. Nu pot intelege de ce in loc sa mearga la munca (locuri se gasesc, numai sa vrei) prefera sa stea cu mana intinsa la coltul strazii sau sa te umple de rugaciuni liturgice prin metrou. Daca le dai o mie de lei vechi se uita urat la tine si te alegi cu ceva vorbe de duhne pe ziua respectiva. Altii nici nu vor sa primeasca. Am vazut odata un pustan la vreo sapte ani care-ti cere nici mai mult nici mai putin decat 5 bani (e la curent cu noutatile). Daca nu-i dadeai, alerga dupa tine sau iti tragea de geanta. Pe cat de tare ma enerveaza acesti cersetori, care fac asta pentru ca nu vor sa munceasca pe atat de mult me impresioneaza cei batrani, care din anumite motive au ajuns in aceasta situatie. Am auzit la un moment dat o batranica plangandu-se ca ii este foame. Am fost miscata de vorbele ei. I-am cumparat un sandwich, banii poate ar fi ajuns pe mana celor care o trimiteau la cersit. Am intrebat-o de ce nu are un loc...