Joi seară, just another day of the week. După muncă, m-am gândit impreună cu o prietenă să ieşim ca fetele prin magaine, la o cafea.... Locul de întâlnire: Unirii. La jumătatea drumului dintre noi două. Ea a mai întârziat un pic din cauza traficului infernal. Tmp suficient pentru mine pentru a observa lucruri. In faţa magazinului de parfumuri, două fete işi aşteaptă prietena, şi pentru a nu se plictisi, o mai bârfesc un pic. Pentru a nu intra cu bocancii in viaţa unui om pe care nu il cunosc mi-am pus căştile in ureche. Pe Eagles, Hotel California, observ perechi de îndrăgostiţi, care se revedeau după o zi mai mult sau mai puţin plăcută la muncă... tineri care aveau emoţii la vederea celui pe care îl plăceau, primele priviri, primele emotii, nehotărârea "să o ţin de mână sau nu"...te amuză lucrurile acetea atunci când le priveşti de afară... privirea si paşii ma indreaptă către vitrina cofetăriei. Şi zăresc aşezaţi într-un colţ, un cuplu de bătrănei,foarte bine aranjaţi, care se sorb încă din priviri,şi îşi împart prajitura. Se vede treaba, ca au gusturi diferite în materie de dulciuri, dar joacă jocuri de adolescenţi, se prefac curioşi si atunci când unul nu este atent îşi "fură" o linguriţă de frişcă sau de ciocolată. Îmi întipăresc pe retină această imagine, şi îmi pun pe suflet sentimentul care mă încearcă. Lucrurile frumoase merită să fie trăie şi împărtăşite la orice vârstă.
Au fost singurele lucruri frumoase pe care le-am descoperit în timpul pe care l-am petrecut in piaţa Unirii. În rest superficialitate, feţe triste, oameni îngânduraţi, oameni debili, miros de gogosi si cartofi prajiţi... cotidian...gri...frig...tristeţe...zâmbete false pline de interese, oameni grăbiţi..."timpul nu mai are răbdare cu noi"... aş vrea să stea pentru o clipă, iar eu să imi lipesc nasul de vitrina cofetăriei, să miroasă a vanilie si scorţisoară şi să mai fiu copil.....timpul avea răbdare...
Comentarii