Treceți la conținutul principal

visez....it takes some words to make an action

Saptamana trecuta am fost parte al unui eveniment corporate si am beneficiat de o actiune de teambuilding sub forma unui "cooking event" cu Horia Varlan. A fost o seara de distractie, de arta culinara, de emotii ( da da de emotii nu pentru ca nu mi-as cunoaste colegii ci pentru ca nu stiam daca ceapa se va prinde sau nu de tigaie :) de lacrimi (tot de la "generoasa" ceapa), de ras si voie buna. Am invatat supa crema de brocolli si aripioare in sosuri cremoase si un desert pe care cu siguranta il voi incerca si acasa. Si am descoperit ca imi place, ca ma simt fericita... e da sunt gurmanda dar dincolo de poftele mele de arome si gusturi noi am descoperit ca sunt fericita atunci cand ceilalti mananca cu placere din ceea ce am gatit. Nu degeaba se spune ca cel mai frumos compliment pe care i-l poti face unui bucatar este sa ii inapoiezi farfuria "curata".
Visez la restauranto-boutique-lounge-cafeneaua-place-ul meu peste ani (nu stiu ce forma sa ii dau) in care oameni frumosi sa vina in serile de iarna la un vin fiert si cozonac cu gust a la bunica si la povesti la gura semineului, iar vara sa se fereasca de caldura in gradina, sub umbra nucului batran, in care povestile de peste zi sa fie rostite in fata unei inghetate sau a unei limonade cu menta si ghimbir.... Un loc pentru prietenie, un loc pentru familie, pentru povesti de iubire care abia infloresc sau deja asezate.... cu evenimente speciale si pe gustul celor care ii trec pragul...pana atunci... visez.... poate ca scriind acest articol am dat deja glas visului si de la glas la infaptuire poate nu mai e un pas asa mare.... I'll let you know if it happens soon.... Pana atunci parca Jason Mraz le zice bine el asa in aceasta frumoasa piesa :)





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

bilete, ratb....zile proaste

Azi s-a umplut paharul!! Cat de prost poate functiona "sistemul" RATB din Bucuresti? Am incercat sa imi cumpar bilet de autobuz si cand ma apropii de casa de bilete constat ca doamna nu era acolo. Insa avea geanta lipita de scaun. acum nu sunt absurda sa pretind sa stea legata de scaun, dar timpul meu, al umilului client al RATB-ului nu permite ca doamna sa ia pauze dese de masa sau mai stiu eu ce. Asa ca a trebuit sa infrunt frigul naprasnic de afara si sa merg pe jos trei statii (nu circul frecvent pe la suprafata prin urmare de abonament nici nu se pune problema). Daca m-as fi urcat as fi patit-o la fel ca Radu si nu aveam chef sa ma tocmesc cu controlorul ca sa ma lase sa mai stau in autobuz. Si raspunsul ar fi venit mai mult ca sigur "NU", nu platesc amenda ca nu mi se pare normal, daca nu am gasit bilet si am o urgenta de ce sa fie vina mea ca ma urc fara. sa aiba bunavointa sa faca in asa fel incat sa se poata cumpara bilete si de la sofer (ca in occident). ...

Cum să convingi?

Cum convingi pe cineva că produsul tău se potriveşte nevoilor sale? Cum faci să obţii avansarea pe care ţi-o doreşti atât de mult? argumentele sunt suficiente în acest caz sau e mai e nevoie de ceva? Când vorbim de vânzări sau de arta de a convinge pe cineva, nu trebuie să ne ghidăm niciodată după teorie. Fie că vorbim aici de vânzarea unei maşini, a unei gume de mestecat sau a unui serviciu. Succesul nu se bazează exclusiv pe argumentare. Oamenii vor şi au nevoie să creadă că alegerea pe care ei au făcut-o a fost una raţională. De fapt ceea ce contează în actul alegerii este nivelul emoţional. Vânzătorii sau mai modern spus sales agents ar trebui să înveţe că preţul este important, dar că până la urmă clienţii aleg produsul pe care-l consideră bun. într-o vânzare bună, nivelul emoţional primează întotdeauna în faţa celui faptic. Există mai multe metode prin care poţi să câştigi încrederea partenerilor de discuţie, una dintre ele fiind imitarea. Să nu neglijăm faptul că oamenilor le pl...

De ce?

Ma enerveaza si ma indigneaza la culme sa vad cersetori tineri pe strazi. Nu pot intelege de ce in loc sa mearga la munca (locuri se gasesc, numai sa vrei) prefera sa stea cu mana intinsa la coltul strazii sau sa te umple de rugaciuni liturgice prin metrou. Daca le dai o mie de lei vechi se uita urat la tine si te alegi cu ceva vorbe de duhne pe ziua respectiva. Altii nici nu vor sa primeasca. Am vazut odata un pustan la vreo sapte ani care-ti cere nici mai mult nici mai putin decat 5 bani (e la curent cu noutatile). Daca nu-i dadeai, alerga dupa tine sau iti tragea de geanta. Pe cat de tare ma enerveaza acesti cersetori, care fac asta pentru ca nu vor sa munceasca pe atat de mult me impresioneaza cei batrani, care din anumite motive au ajuns in aceasta situatie. Am auzit la un moment dat o batranica plangandu-se ca ii este foame. Am fost miscata de vorbele ei. I-am cumparat un sandwich, banii poate ar fi ajuns pe mana celor care o trimiteau la cersit. Am intrebat-o de ce nu are un loc...