Treceți la conținutul principal

sunt zile ...cateodata....

Vreau sa cant , sa visez si sa rad ....



Sunt zile si zile, zile in care vrei sa desenezi cu creta, sa te joci, sa visezi in fata vitrinelor cu ciocolata, sa iti doresti sa mai ai "20 de ani fara griji si fara bani"... mai ales fara griji...sunt zile in care toate merg bine, in care soarele e pe strada ta  (cum zic clasicii in viata), in care te trezesti de dimineata, in care cafeaua are exact gustul dorit, metroul ajunge la timp, whatsapp-ul iti aduce vesti despre oameni dragi, in care "buna dimineata", sau  "bine ai revenit" desenat pe birou e cel mai frumos mesaj de intampinare... in care seful iti spune "proud of you" si parca nu ai mai auzit asta de ceva vreme si valoreaza mai mult uneori decat o marire salariala, in care prietenii te invita sa faci parte din echipa lor profesionala chiar daca nu ati mai vorbit de multa vreme, in care angajatorii te suna pentru posibile discutii, s te gandesti ca nu ai facut compromisuri degeaba

... si sunt si zile in care vrei sa-ti tragi patura pe cap si sa nu auzi de nimeni in care nu vrei sa te gandesti la nimic, in care nici masca machiajului nu poate sa te scoata din aceasta stare, in care nimic nu ti-e pe plac. Din fericire, sunt o optimista incurabila si in 80% din cazuri vad viata "in roz" si cu norisori plutind deasupra, Cred in bunatatea oamenilor si in schimbari, sunt exigenta cu mine si permisiva cu restul. Si cand simt ca "o iau la vale" mananc o bomboana... cu cocos... si dansez... si cant .. si rad....si a doua zi sper sa vina metroul la timp....si sper ca telefonul sa-mi aduca vocea calda a omului drag....


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

bilete, ratb....zile proaste

Azi s-a umplut paharul!! Cat de prost poate functiona "sistemul" RATB din Bucuresti? Am incercat sa imi cumpar bilet de autobuz si cand ma apropii de casa de bilete constat ca doamna nu era acolo. Insa avea geanta lipita de scaun. acum nu sunt absurda sa pretind sa stea legata de scaun, dar timpul meu, al umilului client al RATB-ului nu permite ca doamna sa ia pauze dese de masa sau mai stiu eu ce. Asa ca a trebuit sa infrunt frigul naprasnic de afara si sa merg pe jos trei statii (nu circul frecvent pe la suprafata prin urmare de abonament nici nu se pune problema). Daca m-as fi urcat as fi patit-o la fel ca Radu si nu aveam chef sa ma tocmesc cu controlorul ca sa ma lase sa mai stau in autobuz. Si raspunsul ar fi venit mai mult ca sigur "NU", nu platesc amenda ca nu mi se pare normal, daca nu am gasit bilet si am o urgenta de ce sa fie vina mea ca ma urc fara. sa aiba bunavointa sa faca in asa fel incat sa se poata cumpara bilete si de la sofer (ca in occident). ...

Cum să convingi?

Cum convingi pe cineva că produsul tău se potriveşte nevoilor sale? Cum faci să obţii avansarea pe care ţi-o doreşti atât de mult? argumentele sunt suficiente în acest caz sau e mai e nevoie de ceva? Când vorbim de vânzări sau de arta de a convinge pe cineva, nu trebuie să ne ghidăm niciodată după teorie. Fie că vorbim aici de vânzarea unei maşini, a unei gume de mestecat sau a unui serviciu. Succesul nu se bazează exclusiv pe argumentare. Oamenii vor şi au nevoie să creadă că alegerea pe care ei au făcut-o a fost una raţională. De fapt ceea ce contează în actul alegerii este nivelul emoţional. Vânzătorii sau mai modern spus sales agents ar trebui să înveţe că preţul este important, dar că până la urmă clienţii aleg produsul pe care-l consideră bun. într-o vânzare bună, nivelul emoţional primează întotdeauna în faţa celui faptic. Există mai multe metode prin care poţi să câştigi încrederea partenerilor de discuţie, una dintre ele fiind imitarea. Să nu neglijăm faptul că oamenilor le pl...

De ce?

Ma enerveaza si ma indigneaza la culme sa vad cersetori tineri pe strazi. Nu pot intelege de ce in loc sa mearga la munca (locuri se gasesc, numai sa vrei) prefera sa stea cu mana intinsa la coltul strazii sau sa te umple de rugaciuni liturgice prin metrou. Daca le dai o mie de lei vechi se uita urat la tine si te alegi cu ceva vorbe de duhne pe ziua respectiva. Altii nici nu vor sa primeasca. Am vazut odata un pustan la vreo sapte ani care-ti cere nici mai mult nici mai putin decat 5 bani (e la curent cu noutatile). Daca nu-i dadeai, alerga dupa tine sau iti tragea de geanta. Pe cat de tare ma enerveaza acesti cersetori, care fac asta pentru ca nu vor sa munceasca pe atat de mult me impresioneaza cei batrani, care din anumite motive au ajuns in aceasta situatie. Am auzit la un moment dat o batranica plangandu-se ca ii este foame. Am fost miscata de vorbele ei. I-am cumparat un sandwich, banii poate ar fi ajuns pe mana celor care o trimiteau la cersit. Am intrebat-o de ce nu are un loc...