Treceți la conținutul principal

O dupa amiaza altfel...

Soare, caldura, miros de castane coapte, rasete de copii....Peretii prea albi ai camerei imi dau senzatia de izolare...Gandurile imi zburda haotic prin cap...Simt nevoia sa evadez si sa ma plimb in parc. Iau haina din cuier, mp3 playerul si cartea primita in dar si ma indrept spre prima banca pe care o gasesc...Vreau sa fug pentru o clipa de "drogurile" numite calculator si telefon. Vreau sa dispar pentru cateva momente din viata aceasta si sa imi cladesc un univers nou. Nu vreau sa mai vad rautate, delasare, dezamgaire , tristete sau griji in jurul meu. Nu stiu in ce moment am ajuns intr-un parc de langa blocul meu...era liniste, iar soarele bland de octombrie mi-a incalzit trupul. Ma asez comod, imi setez playlistul preferat si ma "scufund" in lectura...Alice Nastase- Noi suntem zeite. Un roman despre prietenie, iubire, realitate, cariera, ambitie si "viata de adult"...un roman care iti da de gandit...iti ridica intrebari si te determina sa meditezi de doua ori inainte sa iei vreo decizie....Nu stiu cand a trecut timpul...La un moment dat nu am mai vazut sa citesc..mi se parea ca se inserase....nici nu am simtit ca un motan isi facuse culcusul la picioarele mele si torcea...sau poate il mangaiasem. A fost o seara linistita, am facut pace cu mine si cu lumea. Am si uitat cat e de bine sa visezi fara sa iti fie teama....






Michael Buble - Home

Etichete

Etichete:

Comentarii

Rob a spus…
Nu m-am gandit ca iti va induce asa o stare aceea carte...dar ma bucur ca a reusit asta...exista carti care merita citite doar in anumite perioade ale vietii..care devin prieteni de nadejde si sfatuitori demni de luat in seama..sa invatam deci :)
Mir
4 octombrie 2008 la 22:09
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

bilete, ratb....zile proaste

Azi s-a umplut paharul!! Cat de prost poate functiona "sistemul" RATB din Bucuresti? Am incercat sa imi cumpar bilet de autobuz si cand ma apropii de casa de bilete constat ca doamna nu era acolo. Insa avea geanta lipita de scaun. acum nu sunt absurda sa pretind sa stea legata de scaun, dar timpul meu, al umilului client al RATB-ului nu permite ca doamna sa ia pauze dese de masa sau mai stiu eu ce. Asa ca a trebuit sa infrunt frigul naprasnic de afara si sa merg pe jos trei statii (nu circul frecvent pe la suprafata prin urmare de abonament nici nu se pune problema). Daca m-as fi urcat as fi patit-o la fel ca Radu si nu aveam chef sa ma tocmesc cu controlorul ca sa ma lase sa mai stau in autobuz. Si raspunsul ar fi venit mai mult ca sigur "NU", nu platesc amenda ca nu mi se pare normal, daca nu am gasit bilet si am o urgenta de ce sa fie vina mea ca ma urc fara. sa aiba bunavointa sa faca in asa fel incat sa se poata cumpara bilete si de la sofer (ca in occident). ...
6 comentarii
Citiți mai multe

Cum să convingi?

Cum convingi pe cineva că produsul tău se potriveşte nevoilor sale? Cum faci să obţii avansarea pe care ţi-o doreşti atât de mult? argumentele sunt suficiente în acest caz sau e mai e nevoie de ceva? Când vorbim de vânzări sau de arta de a convinge pe cineva, nu trebuie să ne ghidăm niciodată după teorie. Fie că vorbim aici de vânzarea unei maşini, a unei gume de mestecat sau a unui serviciu. Succesul nu se bazează exclusiv pe argumentare. Oamenii vor şi au nevoie să creadă că alegerea pe care ei au făcut-o a fost una raţională. De fapt ceea ce contează în actul alegerii este nivelul emoţional. Vânzătorii sau mai modern spus sales agents ar trebui să înveţe că preţul este important, dar că până la urmă clienţii aleg produsul pe care-l consideră bun. într-o vânzare bună, nivelul emoţional primează întotdeauna în faţa celui faptic. Există mai multe metode prin care poţi să câştigi încrederea partenerilor de discuţie, una dintre ele fiind imitarea. Să nu neglijăm faptul că oamenilor le pl...
Un comentariu
Citiți mai multe

De ce?

Ma enerveaza si ma indigneaza la culme sa vad cersetori tineri pe strazi. Nu pot intelege de ce in loc sa mearga la munca (locuri se gasesc, numai sa vrei) prefera sa stea cu mana intinsa la coltul strazii sau sa te umple de rugaciuni liturgice prin metrou. Daca le dai o mie de lei vechi se uita urat la tine si te alegi cu ceva vorbe de duhne pe ziua respectiva. Altii nici nu vor sa primeasca. Am vazut odata un pustan la vreo sapte ani care-ti cere nici mai mult nici mai putin decat 5 bani (e la curent cu noutatile). Daca nu-i dadeai, alerga dupa tine sau iti tragea de geanta. Pe cat de tare ma enerveaza acesti cersetori, care fac asta pentru ca nu vor sa munceasca pe atat de mult me impresioneaza cei batrani, care din anumite motive au ajuns in aceasta situatie. Am auzit la un moment dat o batranica plangandu-se ca ii este foame. Am fost miscata de vorbele ei. I-am cumparat un sandwich, banii poate ar fi ajuns pe mana celor care o trimiteau la cersit. Am intrebat-o de ce nu are un loc...
4 comentarii
Citiți mai multe