Treceți la conținutul principal

Singing in the rain....


Am disparut un pic din peisaj si parca imi e dor sa scriu....A fost o vara intensa, cu bucurii multe, cu trairi, senzatii, perceptii, reprezentari, cu dorinta de a creste dar si cu melancolia copilariei, cu prieteni noi, pe care ii ador si cu despartiri definitive de prieteni vechi...cu bucuria unei noi zile si a unui nou rasarit de soare si cu tristetea apusului. Am incheiat anul 2 cu mandrie pot spune, pasesc in anul 3 cu dorinta de a fi mai bine si de a termina si acest capitol cu zambetul pe buze.Mi-am implinit dorinta de a calatori si de a descoperi noi locuri si oameni..anul asta parca a fost altfel, avand curajul de a pleca singura prin lume....si parca a fost mai bine, ajungi sa te descoperi....nu mi se pare nimic absurd in a incerca sa-ti testezi limitele si capacitatea de adaptare...nu am regrete am facut ce am simtit...si as face la fel...Am ajuns sa cred ceea ce mai demult mi s-a spus ca tot ceea ce imi propun reusesc...Sunt fericita cu locul meu de munca...e ceea ce imi trebuie la inceput de drum...Am invatat mai multe in trei luni decat puteam invata in ani de facultate...Mi-am amintit limba engleza si ma distrez de minune vorbind in italiana...Am descoperit patru noi prietene (va multumesc ca sunteti alaturi de mine Oana, Alina, Mir si Rob). Am invatat sa ma iubesc pe mine, realizand ca daca nu incep sa o fac eu, poate nici ceilalti nu o vor face...O vara plina...that will be always on my mind...Astept cu nerabdare sa vad ce imi rezerva toamna...

Comentarii

Rob a spus…
Toamna iti rezerva ce vrei tu!
Pentru ca ai invatat ca pentru a-ti indeplini viele nu trebuie decat sa ai puterea sa le "strigi" cu toata fiinta, TOAMNA ITI REZERVA CE VREI TU!
Fetele tale (acum) sunt cu tine si te vor ajuta sa strigi mai tare in momentele de ratacire aramie, asa ca...sa-ti auzim curand strigatul plin de optimism si incredere! ;)

p.s: asa o vara frumoasa merita o toamna cel putin la fel de fierbinte!

Postări populare de pe acest blog

bilete, ratb....zile proaste

Azi s-a umplut paharul!! Cat de prost poate functiona "sistemul" RATB din Bucuresti? Am incercat sa imi cumpar bilet de autobuz si cand ma apropii de casa de bilete constat ca doamna nu era acolo. Insa avea geanta lipita de scaun. acum nu sunt absurda sa pretind sa stea legata de scaun, dar timpul meu, al umilului client al RATB-ului nu permite ca doamna sa ia pauze dese de masa sau mai stiu eu ce. Asa ca a trebuit sa infrunt frigul naprasnic de afara si sa merg pe jos trei statii (nu circul frecvent pe la suprafata prin urmare de abonament nici nu se pune problema). Daca m-as fi urcat as fi patit-o la fel ca Radu si nu aveam chef sa ma tocmesc cu controlorul ca sa ma lase sa mai stau in autobuz. Si raspunsul ar fi venit mai mult ca sigur "NU", nu platesc amenda ca nu mi se pare normal, daca nu am gasit bilet si am o urgenta de ce sa fie vina mea ca ma urc fara. sa aiba bunavointa sa faca in asa fel incat sa se poata cumpara bilete si de la sofer (ca in occident). ...

Cum să convingi?

Cum convingi pe cineva că produsul tău se potriveşte nevoilor sale? Cum faci să obţii avansarea pe care ţi-o doreşti atât de mult? argumentele sunt suficiente în acest caz sau e mai e nevoie de ceva? Când vorbim de vânzări sau de arta de a convinge pe cineva, nu trebuie să ne ghidăm niciodată după teorie. Fie că vorbim aici de vânzarea unei maşini, a unei gume de mestecat sau a unui serviciu. Succesul nu se bazează exclusiv pe argumentare. Oamenii vor şi au nevoie să creadă că alegerea pe care ei au făcut-o a fost una raţională. De fapt ceea ce contează în actul alegerii este nivelul emoţional. Vânzătorii sau mai modern spus sales agents ar trebui să înveţe că preţul este important, dar că până la urmă clienţii aleg produsul pe care-l consideră bun. într-o vânzare bună, nivelul emoţional primează întotdeauna în faţa celui faptic. Există mai multe metode prin care poţi să câştigi încrederea partenerilor de discuţie, una dintre ele fiind imitarea. Să nu neglijăm faptul că oamenilor le pl...

De ce?

Ma enerveaza si ma indigneaza la culme sa vad cersetori tineri pe strazi. Nu pot intelege de ce in loc sa mearga la munca (locuri se gasesc, numai sa vrei) prefera sa stea cu mana intinsa la coltul strazii sau sa te umple de rugaciuni liturgice prin metrou. Daca le dai o mie de lei vechi se uita urat la tine si te alegi cu ceva vorbe de duhne pe ziua respectiva. Altii nici nu vor sa primeasca. Am vazut odata un pustan la vreo sapte ani care-ti cere nici mai mult nici mai putin decat 5 bani (e la curent cu noutatile). Daca nu-i dadeai, alerga dupa tine sau iti tragea de geanta. Pe cat de tare ma enerveaza acesti cersetori, care fac asta pentru ca nu vor sa munceasca pe atat de mult me impresioneaza cei batrani, care din anumite motive au ajuns in aceasta situatie. Am auzit la un moment dat o batranica plangandu-se ca ii este foame. Am fost miscata de vorbele ei. I-am cumparat un sandwich, banii poate ar fi ajuns pe mana celor care o trimiteau la cersit. Am intrebat-o de ce nu are un loc...