*Ne-o dorim cu totii. Alergam dupa ea..o prindem pentru cateva minute si apoi o scapam..suntem intr-un cerc vicios...incercam sa o definim, sa-i gasim caracteristicile, sa o incadram intre anumite limite...nu stim cand o avem,o ignoram, nu ii dam atentie, dar tanjim dupa ea cand o pierdem...E vorba despre fericire.Gabriela Vranceanu Firea ne vorbeste metaforic in cartea ei despre momentele fericite din viata unui barbat, fericire ce a imbracat chipul a trei femei. Am fost placut surprins sa descopar o alta Gabriela Vranceanu Firea, nu ziaristul economic, inversunat si pe pozitii, care seara de seara discuta cu politicieni, nici prezentatoarea Observatorului de weekend...o Gabriela care vorbeste despre frica de a fi fericiti in doi, de a intra intr-o relatie si de a o pastra...Mi-a ramas in minte metafora fericirii-pian: Fericirea, pentru cei mai multi, e un pian ale carui clape sunt: sanatatea, partenerul de viata, copii, bunastarea, serviciul, calatoriile, lecturile, prietenii, filmele cu James Bond, muica, hainele, pizza, vinul rosu, Renoir, ventilatorul pe canicula [...]Pianul functioneaza mereu, chiar si atunci cand canta fals..el totusi canta.. Romanul apare ca o evocare a tineretii barbatului misterios din cafenea..nu simti cand esti dus in trecut, si faci cunostinta cu cele trei femei speciale din viata lui. Amintirea survine in mod firesc, in timp ce acest om zareste in cafenea trei femei ce stau la taclale in fata unei cesti de ceai. Textul seduce prin scriitura (in viziunea mea nu e tipul de roman pe care sa-l citesti in metrou). Atat va dezvalui din acest roman. Daca aveti la dispozitie o ora, o ceasca de ceai alaturi,cititi Trei motive ; vei reusi sa fiti mai atenti la cei din jurul vostru si mai putin egoisti in fericire..
*poza de Marin Raica/Jurnalul National
Comentarii
indiscutabil ca mi-ai trezit interesul, o astept cu placer:)