ieri vorbeam cu o prietena buna pe mess si "m-a certat" ca nu postez un articol mai vechi pe acest blog. nu imi pot dezamagi prietenii asa ca iata articolul (ii rog pe cei care l-au mai citit sa nu ma injure)
Serile trecute am vazut in fata blocului un grup de copii cu varste cuprinse intre 7 si 13 ani, chipurile "jucandu-se". In ce constau jocurile lor: telefoane mobile multimedia din care se auzeau "racnete" de manelisti sau in cel mai bun caz vreo "lacrimogena" de la RBD, conversatii infinite la acelasi telefon cu vecinul, beneficiind bineinteles si de conexiune 3G, caci vecinul iesise pe balcon. Si daca nu ii gasesti afara, cu siguranta vor fi in fata calculatorului, discutand de zor pe mess (nu ii atac in acest sens pentru ca si eu sunt dependenta de acest mijloc de comunicare dar totusi, eu am avut o copilarie normala). Iar vocabularul lor, nu mai spun....mai ceva ca injuraturile soferilor nervosi care stau cate 3 ore in trafic pe Stefan cel Mare (ar trebui sa vina la meditatii la acesti pusti ca au ramas in urma).... In nici un caz nu sunt impotriva tehnologiei, ar fi aberant...insa daca esti copil, fii copil pana la capat si bucura-te de varsta asta, ca o sa ai timp suficient la dispozitie sa fii conectat la "masinarii". Ma intreb cum vor fi cand vor avea 20 de ani.... blazati si plictisiti de viata, cand de abia atunci ar trebui sa inceapa sa o traiasca.
Nu stiu cat din vina le revine lor, nu cred ca sunt suficient de mari incat sa distinga ce e bine si ce e rau, dar stiu cu siguranta ca si parintii au partea lor mare de vina. Nu poti lasa o fata la 10 ani sa aiba parul vopsit in o mie de culori, mai ceva ca un curcubeu, sau sa umble cu "belciug" in spranceana. Pun pariu ca daca ma duc la un copil sa il intreb cum se joaca "Nu te supara frate" sau Monopoly sau "flori, fete sau baieti" o sa se uite la mine da parca as fi de pe alta planeta....sau hai poate am fost prea absurda, macar "pititea" sau "dea v-ati ascunselea", sau sotron...nimic din toate acestea nu se mai joaca in fata blocului meu....
Si un alt lucru care m-a socat a fost faptul ca stau pana la ore tarzii din noapte, si nu in fata blocului, ci pe bulevard, pe terase...tin minte ca mama ma striga la 7, cel tarziu 8 sa vin in casa, si daca ma impotriveam se lasa cu strigate de pe balcon, sau cu "maine nu te mai las sa iesi", iar pana cand eram mai maricica, cat sa spun ca aveam, vreo 10 ani, nici nu ma lasa sa trec strada singura, sa imi iau guma, trimiteam o fata mai mare sa imi ia.....sau renuntam la idee. Iar ei stau pana la 11 sau 12 noaptea...
Mi-e groaza sa ma gandesc ce povesti citesc ei: probabil Scufita Rosie e fumata demult, iar locul Ilenei Cosanzene a fost luat de Monica Columbeanu, iar cel al lui Harap Alb de Iri. Si ce e mai trist e ca nici macar nu vorbesc corect, gramatical, romaneste. Si nu mai viseaza printi frumosi pe cai albi, ci un mos milionar, intr-un mertan negru.....In ce moment lumea a luat-o razna si de ce ? Unde sunt jocurile copilariei?
Comentarii
Mi se par absurde si aiurea comentariile de genul "da, ai dreptate, super tare" dar aici chiar vreau sa spun asta.
Problema asta cu valorile noilor generatii influentate si de tehnologie o mai dezbat cu o colega mai mare decat noi si ajungem la aceeasi concluzie: s-a dus dracu' copilaria acestor prichindei.
Traiesc intr-o lume atat de artificiala si din pacate parintii nu se opun cu nimic. Adevarul e ca e mult mai comod sa-l lasi pe copchila-tu 3 ore cu ochii beliti in calculator decat sa ai grija de el sau sa-i zici "iesi cu Aurica si invatati naibii sa faceti o cazemata".
Ei au de pierdut nu noi...