Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2010

pe gand....

De multe ori facem fapte bune prin donatii la biserca sau pe strada copiilor sau batranilor si rareori avem incredere in donatiile organizate. Inca exista perceptia comunista ca voluntariatul este ceva fortat: trebuie sa donezi, trebuie sa te duci, trebuie sa faci daca vrei sa faci parte din lumea buna. Ne amintim sa fim buni doar de Craciun sau de Pasti, atunci cand facem un lucru rau sau cand avem constiinta incarcata, dam de pomana sa ne spalam pacatele si sa ne exoneram de cele rele. Devenim astfel egoisti si demonstram ca nu ne pasa decat de noi. Am descoperit o organizatie care vrea sa schimbe ceva si care si reuseste sa o faca an de an cu perseverenta. Este o organizatie care arata marilor companii ca profitul nu mai este suficient pentru a demonstra credibilitate daca nu este insotit de actiuni de responsabilitate sociala corporativa. United Way Romania mi-a aratat in ultimii trei ani ca pe o piata aflata intr-o nesfarsita lupta pentru locul I, exista o zona in care ambitiile d
Oare cand sa incep sa imi scriu rezolutiile pentru anul viitor, cand sa incep sa trag linie si sa adun ce a fost bun anul acesta? Cand ar trebui sa ii scriu lui Mos Craciun...il voi certa un pic, anul acesta nu mi-a indeplinit o dorinta... Vreau sa stau fata in fata cu el sa il intreb de ce?.....

Blog cu aer de munte

Vreme frumoasa, prognoza optimista, vestea ca ar fi ultimul weekend frumos inainte de "vijelioasa" iarna m-au deteminat sa imi fac bagajele si sa o pornesc spre munte. Destinatia: Hotel Smart, Sinaia. Am ajuns destul de tarziu vineri seara la hotel, insa nu am putut sa nu remarc stilul sau arhitectural. Mai degraba decat un hotel, parea a fi o casa de vacanta, o cabana frumoasa inconjurata de brazi falnici, care te asteapta primitoare in fiecare weekend. Staff-ul hotelului a fost dragut, serviabil, amabil si aproape ca nici nu simteai ca sunt pe langa tine. Sentimentul de confort avea sa imi fie amplificat si in camera, pe care mai repede as denumi-o garsoniera, caci avea tot confortul de acasa (balcon, baie, mini-bucatarie). Dincolo de confortul si de atmosfera de "acasa" pe care hotelul mi le-a transmis, la Sinaia am descoperit de data asta o alta lume. M-am bucurat de culorile tarzii de toamna, de cafeaua fierbinte servita "la locul nostru" (prietenii s

preocupari matinale .....

bun sau rau? Pe facebook ajungi sa vezi tot ceea ce il defineste pe un om, ajungi sa vezi incotro se indreapta, ce ii place sa manace, ce citeste, ce asculta, ce grupuri frecventeaza, ce probleme sociale il preocupa, ce evenimente culturale il atrag. Pentru un om de publicitate, este o adevarata mana cereasca aceasta lume virtuala in care consumatorul apare dezbracat de orice secret, un loc in care stii exact ce vrea si ce l-ar determina sa cumpere. Insa lumea aceasta virtuala, in care am ajuns sa ne petrecem minim trei, patru ore pe zi nu este cea ideala in care ne-am dori sa traim. Ca om caruia ii place sa vorbeasca (uneori poate prea mult) caruia ii place sa se uite in ochii celuilalt atunci cand spune sau asculta o poveste, care se bucura de zambetul celuilalt Facebookul nu este de ajuns, este doar un mecanism prin care ramai conectat, o masinarie ingenioasa care nu lasa sa se asterne linistea intre doi oameni aflati la distanta unul de altul. Cel mai mult imi place atunci cand pr

Serendipity - o oaza de liniste

Joi seara.... iesire cu fetele in oras. Locul ales: ceainaria Serendipity din zona Piata Romana, un loc desprins parca din "La tiganci" a lui Eliade, un colt de Bucuresti in care timpul are rabdare cu noi, un loc in care te rupi complet de tumultul orasului si iti permiti sa te relaxezi si sa visezi. De cand am patruns pe poarta casei am trait cu sentimentul ca patrund intr-un loc magic, un loc secret, ferit de privirile curiosilor de zidurile de iedera. Am simtit caldura acestui loc din momentul in care am sunat pentru o rezervare. La capatul firului mi-a raspuns o voce amabila, sentiment care s-a intensificat o data ce am trecut pragul casei. Nu stiu daca este adevarat sau nu, dar afacerea mi s-a parut a fi una de familie. Aceeasi voce calda care imi confirmase rezervarea mi-a deschis usa si m-a primit cu un zambet, intrebandu-ma pe un ton calm daca am venit pentru ceai sau pentru seminarul de ikebana. Da, la serendipity se organizeaza si evenimente, de la seminarii unde in

The Cranberries - Dreams ( Directors Cut )

Marti seara... concert Cranberries...Zone Arena....lume multa, fara fitze, fara pretentii. Oameni normali... mi-a placut. Trupa serioasa. Au anuntat ca la ora 9 vor urca pe scena la ora 9 am auzit primele acorduri.... specatcol...o voce speciala...extaz, delir...o ora jumate a trecut prea repede. Nefiind o fana infocata, dar ascultand din cand in cand piesele lor, m-am pomenit cerand la finalul show-ului un bis. Am auzit binecunoscutele Zombie si Dreams dar si piese ca Animal Instinct sau Salvation. Ce imi place? Ca toate piesele au un mesaj. Mi-e dor de o astfel de muzica in conditiile in care tot ce mai asculti azi este comercial si superficial. O seara frumoasa. Nota 10 pentru Cranberries.

ali e radici

Ali e radici... lumini, culoare, povesti spuse pe note muzicale, ... nelinisti, cautari, bucurie, dans, pasiune, animatie.... Toate intr-o seara. Concertul Eros Ramazzotti de aseara a fost un moment e relaxare, de muzica buna, de retrairi. Sunetul a fost impecabil.Iar spectacolul de lumini cel putin interesant. Caci fiecare piesa era insotita de cate o reprezentare grafica sugestiva. Un show plin de pasiune, de energie, care a reusit sa imbine melodiile cunoscute cu cele mai noi de pe albumul "Ali e radici". Ce nu mi-a placut? Nu mi-au placut oamenii, nu mi-a placut dorinta lor de epatare, modul in care si-au etalat tinutele si cei mai inalti pantofi cu toc. Nu era momentul, iar muzica lui Ramazzotti, din punctul meu de vedere, trebuie traita simtita, inteleasa. Nu e pentru genti LV si nici pentru pantofi Manolo Blahnik.M-a amuzat sa vad femei imbracate cu cateva mii de dolari, cu tocuri de 12 cm,pe un gazon, care nu stiau sa traiasca muzica, pentru care biletul la concert nu

cu ochelarii pe nas.... sau fara?

Stau si ma gandesc de ce uneori alegem sa purtam ochelari. Oare pentru a vedea mai bine sau pentru a ne ascunde in spatele unor lentile. E o forma de patrundere a intelesurilor lumii sau de ascundere de noi insine,? o facem, din dorinta de a ne ascunde in spatele unei masti?....mai ales daca avem ochelari de soare. Niciodata nu i-am suportat pe cei care vorbesc cu tine din spatele unor lentile mari si negre caci am trait mereu cu impresia ca nu le pot patrunde in suflet si nu le pot percepe intentiile. Dar uneori cu totii purtam ochelari, de cal as spune caci nu vedem bine ce e in jurul nostru si ne limitam la a accepta ceea ce ceilalti ne pun la dispozitie, fara sa intrebam, fara sa ne dorim sa evoluam, iar daca ne trece prin cap sa ridicam privirea sau sa indraznim sa vrem mai mult, ne retragem speriati de ceea ce vedem, de realitatea hada si vulgara care ne inconjoara. Dar ce te faci atunci cand trebuie sa porti ochelarii pe nas caci ei sunt singura forma de protectie a sufletului

de seara....

Nu am mai scris demult. Nu am timp, apar proiecte frumoase peste noapte, intalnesc oameni calzi si dragi, ii redescopar in lumini diferite pe cei vechi, imi iau ramas bun de la oameni frumosi care au trecut pasager prin viata mea dar care azi nu mai sunt, ma vindec de oamenii pe care candva i-am denumit prieteni, intr-un cuvant traiesc. Sunt intr-o perioada de mari schimbari interioare, de redescoperiri de sine, de redescoperire a celor din jurul meu. Imi dau seama ca Paler nu gresea cu nimic atunci cand spunea ce avem timp pentru toate, pentru proiecte pe care nu le respectam, pentru iluzii in care rascolim mai tarziu si care ne dor, pentru lectii pe care le primim dar pe care le uitam de doua ori mai repede. Stiu insa ca vine un moment in viata cand stii ca ai invatat o lectie. Si eu azi stiu ca nu conteaza ce ai in viata ci pe CINE ai in viata.

flori, fete, filme sau baieti

Va aminteste de un joc din copilarie, nu ? Ei bine, aseara la cafeneaua salei Dalles din Bucuresti s-a jucat piesa de teatru cu acelasi nume, in regia lui Mimi Branescu. Un spectacol cu tineri despre tineri, despre framantari adolescentine, despre decizii luate la tinerete si regretate mai tarziu, despre viata pur si simplu. O piesa de teatru care te face pentru o ora si jumatate sa privesti spre anii tineretii tale, atunci cand credeai ca poti muta muntii din loc si sa analizezi deciziile pe care le-ai luat. Spectacolul este lejer si dragut, iar decorul i-a dat un aer aparte. O piesa de teatru jucata intr-o cafenea este cu siguranta o experienta inedita, si cu atat mai interesanta cu cat schimburile de replici ale actorilor pot fi savurate la o ceasca de ciocolata calda. Fara a fi vulgar, dar cu replici desprinse din cotidian, "flori, fete, filme sau baieti" e despre tineri care confunda febra sexuala cu iubirea, ajungand sa ia astfel decizii ce mai tarziu se vor dovedi gres