vineri, 12 decembrie 2008

Duminica la teatru

*
Duminica trecuta am avut ocazia de a merge la teatru, la o piesa absolut superba: "Dulcea pasare a tineretii" a lui Tennessee Williams. Piesa de joaca la TNB, la sala Atelier, iar regia este semnata de Tudor Marascu. Distributia este si ea de exceptie: Adela Marculescu, Damian Crasmaru, Vivian Alivizache, Sanda Toma, Mihai Niculescu, Ionut Adascalitei, Marius Rizea, Tomi Cristin, Viorica Voda. O piesa ce vorbeste despre esec, despre finaluri mai putin fericite, despre adevaruri crude.

Piesa este o imagine a decaderii morale si a raului, a desfraului, a alegerilor, uneori gresite, pe care oamenii le fac in viata, din ignoranta, din dorinta de mai bine sau din naivitate. Personajele principale sunt o actrita de film trecuta de mult de prima tinerete, care fuge de propriul esec, scufundandu-se in alcool, droguri si desfrau si un tanar cu vise nobile candva care incearca sa si le indeplineasca prin mijloace ieftine. Batrana actrita este descrisa ca un monstru, este un om aflat aproape de fundul prapastiei, dar nu si-a pierdut cu totul umanitatea. Tanarul hoinar nu este altceva decat intruparea visului american, un vis care nu a putut fi dus pana la capat, caci tanarul este atras in acel vartej al gloriei si al luxului si isi imagineaza ca tot ceea ce ii pica in mana este si bun. In finalul piesei, batrana actrita este readusa la viata de vestea succesului repurtat la Hollywood si reuseste sa se salveze din infernul in care a coborat. Din pacate, tanarul si-a pierdut tineretea si o data cu ea si vointa de a trai. Nu se opune atunci cand un grup de huligani il castreaza pentru ca transmisese o boala venerica unei fete tinere, fiica celui mai bogat om al tinutului. Tanarul Chane Wayne, asa cum se numeste personjul principal, isi pierde sufletul datorita depravarii si a minciunii in care traise.

Dulcea pasare a tineretii este expresia violentei politice, a bolilor spirituale si trupesti. Umorul anumitor scene este grotesc si ilustreaza si mai bine descompunerea morala.

O piesa pe care o recomand cu caldura. In fond vremea de afara parca ne imbie la o dupa amiaza de duminica petrecuta la teatru. Va asigur ca nu o sa va para rau.


*poza este preluata de pe www.port.ro

luni, 1 decembrie 2008

Impresii

Subiectele la moda in aceste zile sunt alegerile parlamentare, ziua Romaniei sau "ce facem de sarbatori". Exceptand faptul ca voi spune si eu La multi ani, Romania! nu am de gand sa scriu despre niciunul din subiectele la moda, caci politica nu ma mai pasioneaza demult, iar de sarbatori inca nu am planuri.

Am fost la Buzau in acest weekend si am fost surprinsa de transformarile prin care trece micul oras de provincie. Este adevarat ca nu am mai fost demult acasa dar totusi aparitia a doua mall-uri si a doua mari hipermaket-uri mi s-a parut a fi mult prea mult pentru acest oras. Nu am vazut niciodata Buzaul ca un oras cu o putere de cumparare atat de mare incat sa sustina aceste tipuri de comert, nemaipunand la socoteala ca aceste afaceri vor da peste cap magazinele de cartier. In fine nu despre asta vroiam sa scriu ci despre euforia oamennilor la deschiderea unui celebru hipermarket. Din cate intelesesem de la prietenii mei, deschiderea avusese loc pe 27 noiembrie, cand ad literam fusese omor de om pentru a se intra in magazin. Curiozitatea ma impingea sa vad despre ce este vorba si cum arata asa ca am dat si eu o fuga sambata dimineata. In afara faptului ca nu era inca finalizata constructia in care se gasea atat mall-ul cat si hipermarket-ul, hipermarket-ul mi s-a parut extrem de inghesuit, nu aveau loc doua carucioare pe interval, intre rafturi aveai senzatia ca te sufoci si deveneai brusc claustrofobic, iar banda de la casa era extrem de mica. In rest gaseai de toate sau cel putin cate un pic din fiecare si parca,lasand rautatea la o parte, chiar era necesar un astfel de magazin. Lumea in schimb m-a impresionat, m-a dezamangit si mi-a inspirat mila. Toata lumea avea cate un cos in mana, erau imbracati frumos, ca-n zi de sarbatoare si faceau din cumparaturi un soi de activitate aleasa. Ce m-a amuzat a fost faptul ca erau oameni care se bucurau ca se intalneau la raionul de mezeluri sau la cel de muraturi si aveau acea bucurie sau mandrie in privire, ca uite m-a vazut nea Gica la hipermarket. E trist, e dezolant. Nu neg ca este o curiozitate dar oameni uita uneori de unde au plecat.

Sunt curioasa peste o luna cand am sa mai ajung acasa ce am sa mai descopar. Oricum ma bucur ca lucrurile evolueaza si in orasul meu natal.

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Ana-Maria - 3 secunde

Azi am invatat sa stau trei secunde in viata mea si sa imi amintesc cum era cand visam. Azi am inceput sa visez din nou..maret..si sa am grija ce imi doresc..de azi mi-am propus ca trei secunde pe zi sa visez...sa ma bucur de o raza de soare sau de un cer senin sau de frigul diminetii...azi stau trei secunde si traiesc cu adevarat..fara rau...fara tristeti...Imi doresc sa stai trei secunde in viata ta si sa iti amintesti cum era. Atat.

duminică, 9 noiembrie 2008

Cu friptura pe geam sau reclama la Tefal

Ati vazut noua reclama la Tefal? Din pacate nu am gasit niciun videoclip cu aceasta dar ruleaza in acest moment pe TV.
Povestea este in felul urmator: un el si un ea, imbracati office (se vede treaba ca erau dupa o zi de munca) se chinuie sa dezlipeasca o bucata de friptura de pe tigaia lor veche. Procesul nu se desfasoara oricum ci este bine gandit la fel ca un exercitiu de olimpiada, in care fiecare isi are locul bine stabilit: ea se urca pe un scaun iar el tine farfuria in speranta ca va prinde "ospatul" mult visat. Din pacate ea greseste iar cina ajunge pe geam. "Te-ai saturat sa ti se lipeasca friptura?" Incearca Tefal. Reclama este haioasa si te face sa te gandesti la acele momente din bucatarie cand te chinuiai sa prepari o cina speciala si din cauza unei astfel de unelte ti se strica toata bucuria. Publicul tinta este si el bine ales. Oricare din persoanele care au o zi agitata si complicata la serviciu si se intoarce acasa cu gandul de a prepara o masa "ca la mama acasa" nu isi doreste sa piarda timpul si sa supravegheze o tigaie.
O reclama dupa princpiul punct ochit punct lovit. Daca si tie ti s-a intamplat la fel ca celor din reclama atunci ai nevoie de o schimbare in bucataria ta si sa iti cumperi o tigaie tefal. Sincer, atat cat ma pricep, reclama va prinde si cei care se vor regasi in povestea celor doi vor merge sa isi achizitioneze un astfel de obiect.
Pacat ca cei care au creat reclama nu ne arata si linistea care se instaleaza in casa celor doi dupa ce gatesc in tigaia Tefal...

O idee de cadou de Craciun potrivita celor fara de tigai profesioniste in bucataria lor :)

joi, 23 octombrie 2008

marți, 21 octombrie 2008

10 amintiri de toamna


1. ghiozdan greu incarcat cu carti multe, uniforma cu guler alb, codite impletite
2. castane, frunze colorate si de forme ciudate puse la pastrare in carti vechi
3. bulevardul cu castani dimineata la ora 8 in razele soarelui
4. mirosul de zacusca proaspata
5. gem de caise
6. prima intalnire a indragostitilor in ploaia marunta si rece de octombrie
7. garoafe
8. drumetie la Vestigiile Rupestre....
9. Siriul in culori de foc
10. frigul diminetilor..cand nu iti vine sa cobori din pat si in care ai vrea sa inventezi tot felul de scuze pentru a nu ajunge la scoala

Leapsa am preluat-o de la Maria Coman si o dau oricui vrea sa isi aminteasca de toamna copilariei.

luni, 13 octombrie 2008

....


Mi-e dor de o seara la munte, cu miros de brad, cu foc trosnind in semineu, cu povesti din trecut, cu vin fiert cu scortisoara. Mi-e dor de frigul intepator si de mirosul de omat, mi-e dor de privirea ta si de mana ta calda...Mi-e dor de zurgalai si de scartaitul omatului,... de imbratisarea ta.

duminică, 5 octombrie 2008

Jacobs Kronung - Puterea Alintaromei

Jacobs este brandul de cafea cu cele mai memorabile reclame (aici).

sâmbătă, 4 octombrie 2008

O dupa amiaza altfel...

Soare, caldura, miros de castane coapte, rasete de copii....Peretii prea albi ai camerei imi dau senzatia de izolare...Gandurile imi zburda haotic prin cap...Simt nevoia sa evadez si sa ma plimb in parc. Iau haina din cuier, mp3 playerul si cartea primita in dar si ma indrept spre prima banca pe care o gasesc...Vreau sa fug pentru o clipa de "drogurile" numite calculator si telefon. Vreau sa dispar pentru cateva momente din viata aceasta si sa imi cladesc un univers nou. Nu vreau sa mai vad rautate, delasare, dezamgaire , tristete sau griji in jurul meu. Nu stiu in ce moment am ajuns intr-un parc de langa blocul meu...era liniste, iar soarele bland de octombrie mi-a incalzit trupul. Ma asez comod, imi setez playlistul preferat si ma "scufund" in lectura...Alice Nastase- Noi suntem zeite. Un roman despre prietenie, iubire, realitate, cariera, ambitie si "viata de adult"...un roman care iti da de gandit...iti ridica intrebari si te determina sa meditezi de doua ori inainte sa iei vreo decizie....Nu stiu cand a trecut timpul...La un moment dat nu am mai vazut sa citesc..mi se parea ca se inserase....nici nu am simtit ca un motan isi facuse culcusul la picioarele mele si torcea...sau poate il mangaiasem. A fost o seara linistita, am facut pace cu mine si cu lumea. Am si uitat cat e de bine sa visezi fara sa iti fie teama....






Michael Buble - Home

sâmbătă, 27 septembrie 2008

gipsy kings-baila me

Enjoy!





Imi aminteste de verile copilariei, cand ne trezeam la 4 dimineata ca sa plecam la mare pe racoare pentru ca batranul VW nu avea aer conditionat, de drumetiile la munte,de reclama mascata pe care o faceam la vodca Scandia (in sticla era doar apa :P), de mirosul de apa sarata, de plimbarile cu picoarele goale pe nisip la Jupiter, de rasul sanatos al copiilor...enjoy

joi, 25 septembrie 2008

Singing in the rain....


Am disparut un pic din peisaj si parca imi e dor sa scriu....A fost o vara intensa, cu bucurii multe, cu trairi, senzatii, perceptii, reprezentari, cu dorinta de a creste dar si cu melancolia copilariei, cu prieteni noi, pe care ii ador si cu despartiri definitive de prieteni vechi...cu bucuria unei noi zile si a unui nou rasarit de soare si cu tristetea apusului. Am incheiat anul 2 cu mandrie pot spune, pasesc in anul 3 cu dorinta de a fi mai bine si de a termina si acest capitol cu zambetul pe buze.Mi-am implinit dorinta de a calatori si de a descoperi noi locuri si oameni..anul asta parca a fost altfel, avand curajul de a pleca singura prin lume....si parca a fost mai bine, ajungi sa te descoperi....nu mi se pare nimic absurd in a incerca sa-ti testezi limitele si capacitatea de adaptare...nu am regrete am facut ce am simtit...si as face la fel...Am ajuns sa cred ceea ce mai demult mi s-a spus ca tot ceea ce imi propun reusesc...Sunt fericita cu locul meu de munca...e ceea ce imi trebuie la inceput de drum...Am invatat mai multe in trei luni decat puteam invata in ani de facultate...Mi-am amintit limba engleza si ma distrez de minune vorbind in italiana...Am descoperit patru noi prietene (va multumesc ca sunteti alaturi de mine Oana, Alina, Mir si Rob). Am invatat sa ma iubesc pe mine, realizand ca daca nu incep sa o fac eu, poate nici ceilalti nu o vor face...O vara plina...that will be always on my mind...Astept cu nerabdare sa vad ce imi rezerva toamna...

vineri, 19 septembrie 2008

joi, 17 iulie 2008

Noapte...agitata

Azi noapte...liniste, un pic mai racoare decat in alte nopti...placut...conditii prielnice de stat pe o terasa sau de ce nu pentru un somn bun....Numai ca viata la bloc nu este intotdeauna raiul pe pamant. In linistea serii se ude brusc o voce de femeie care vocifera ceva si mii de bubuituri in caroseria unei masini. Nu intelegeam despre ce este vorba, nu puteam deslusi ce se aude. Apropiindu-ma de geam mi-am dat seama ca este vorba despre o vecina nemultumita cu un om a indraznit sa parcheze pe asa numitul ei loc de parcare, un spatiu lung de o masina pe care si-a inscriptionat numarul masinii sale. Femeia nu s-a oprit numai la a trezi intregul bloc care avea geamurile pe fata ci mai mult a inceput sa sune pe la toate apartamentele la interfon doar doar o iesi "infractorul" din casa sa-si mute "obiectul ilegal" de acolo. Nimic nu o facea pe femeie sa renunte la insultele si tipetele ei, nici macar vocea catorva vecini mai hotarati care ii atrageau atentia ca aceea nu era ora la care sa se tipe. Intr-un final scandalul s-a incheiat cu bine si am reusit sa ne odihnim. Insa am ramas cu un gust amar. In ce tara traim, langa ce oameni stam daca a ajuns ca un loc de parcare sa iste asa un scandal. Nu ii inteleg pe acesti oameni. Este o masina, un fier care iti ofera un statut social dar in acelasi timp te si poate omori. Ce pacat ca unii oameni trateaza cu atata importanta un lucru atat de superficial si ca isi construiesc existenta in jurul unui eveniment neimportant.

Visez la ziua in care voi locui la casa mea, pa pamant, in care se nu fiu deranjata de nimeni si in care sa nu ma trezesc speriata noaptea la auzul unor zgomote ciudate cu gandul ca vreun prapad are loc afara.

Dar mai e pana atunci. Daca v-ati confruntat si voi cu vecini ciudati astept sa imi povestiti.

duminică, 13 iulie 2008

Horia Brenciu - Lucruri simple Premiera Videoclip

Horia Brenciu - Septembrie, luni

Horia Brenciu, un artist extrem de talentat...mi-e dor de matinalele pe care le facea la mare! Un moment de muzica buna! Enjoy it!

marți, 8 aprilie 2008

Mihai Margineanu - Mai stii

Margineanu intr-o alta ipostaza decat cea din "Ma iubeste femeile". Enjoy it

duminică, 6 aprilie 2008

Chiar dacă-Florin Chilian

Pentru vremurile frumoase...pentru momentele in care nu vrei sa uiti...pentru tine, pentru el, pentru ea, pentru noi toti, o clipa de muzică bună...enjoy

sâmbătă, 5 aprilie 2008

Voi la ce v-aţi fi gândit?

Când am văzut prima dată această reclamă am crezut că s-a lansat un nou detergent. Rămăsesem fixată în faţa televizorului să aflu numele mirificului lichid care curăţă şi locurile greu accesibile, când colo mă înşelasem. Era nou gumă de mestecat Orbit Clean. Poate nu înţeleg eu subtilitatea acestui spot - şi dacă aşa este îmi cer scuze şi aştept să fiu lămurită - dar nu văd nicio legătură între guma de mestecat şi detergentul tipei din reclamă, care este atât de bun încât o face şi pe ea să intre pe sub uşă. Poate nu mă încadrez în publicul ţintă al reclamei - din nou mă îndoiesc - şi de asta nu înţeleg subtilitatea. Până mă voi lămuri dacă ce se află în gumă este detergent sau nu, rămân la guma clasică şi, mai sigur, la periuţa de dinţi.
PS. Nu am mai putut aştepta şi am încercat noul Orbit. Pentru început gustul e bun, răcoritor, însă după ce lichidul se consumă, ai senzaţia că îţi vei rupe dinţii în această guma. În mod clar voi rămâne fidelă Orbit-ului Profesional.

duminică, 16 martie 2008

Cum să convingi?

Cum convingi pe cineva că produsul tău se potriveşte nevoilor sale? Cum faci să obţii avansarea pe care ţi-o doreşti atât de mult? argumentele sunt suficiente în acest caz sau e mai e nevoie de ceva?


Când vorbim de vânzări sau de arta de a convinge pe cineva, nu trebuie să ne ghidăm niciodată după teorie. Fie că vorbim aici de vânzarea unei maşini, a unei gume de mestecat sau a unui serviciu. Succesul nu se bazează exclusiv pe argumentare. Oamenii vor şi au nevoie să creadă că alegerea pe care ei au făcut-o a fost una raţională. De fapt ceea ce contează în actul alegerii este nivelul emoţional. Vânzătorii sau mai modern spus sales agents ar trebui să înveţe că preţul este important, dar că până la urmă clienţii aleg produsul pe care-l consideră bun. într-o vânzare bună, nivelul emoţional primează întotdeauna în faţa celui faptic.

Există mai multe metode prin care poţi să câştigi încrederea partenerilor de discuţie, una dintre ele fiind imitarea. Să nu neglijăm faptul că oamenilor le place să aibă în faţa lor tipologii umane asemănătoare. De asemenea, dacă ne concentrăm tot pe nivelul psihologic, este bine ca atunci când ne confruntăm cu clienţi vizuali să încerăm să le facem un desen, iar pe cei care au înclinaţie spre auditiv sau care au apelat la un canal auditiv de vânzare să-i întrebăm "Cum vi se pare?" Prin intermediul acceptării îi poţi determina pe ceilalţi să se schimbe.

De asemenea - şi acest sfat nu se aplică numai în vânzări - dacă vrem să-l convingem pe cel din faţa noastră de adevărul spueslor noastre trebuie să îi cunoaştem punctele tari şi slabe. Ca sales person trebuie să ştii să asculţi şi să nu îl copleseşti pe celălalt cu vorbe , făcându-l să se simtă asaltat.

Fii empatic, dar cu măsură! Oamenilor le place să ştie şi să simtă că îi înţelegi dar tonul vocii nu trebuie să denote supunere sau servilism. tactica ar trebui să înlăture neîncrederea şi să ajute la preluarea controlului asupra discuţiei.

sâmbătă, 15 martie 2008

"Arta de a vinde"


Motivul care m-a determinat să scriu acest articol a fost un eveniment care mi s-a întâmplat acum două seri. M-am întors de la servicu şi am constatat că nu mai am apă. Am coborât la magazinul de la parterul blocului, dar acolo, fie din lipsa mea de atenţie fie din cauza faptului că am fost obosită, am cerut în loc de apă minerală, apă plată. Când am constatat că am greşt am rugat-o pe vânzătoare să îmi aducă o sticlă de apă mineral. Şi răspunsul a fost mai mult decât şocant: "Poate vrei să te înjur!?" Mi s-a părut de-a dreptul lipsit de profesionalism şi bună creştere să îmi spună aşa ceva. Şi eu lucrez în vânzări, dar nu mă enervez în momentul în care clienţii mei se răzgândesc. Am întrebat-o dacă poate şi apoi i-am mulţumit pentru "servicul" pe care mi l-a prestat şi am plecat de acolo fără să iau apa. Nu ştiu dacă mi-am primit vorba de duh, dar consider că am dreptul să îmi aleg locul în care vreau să fiu servită şi tratată cu respect. Nu mă aşteptam să mai întâlnesc vânzători care să se poarte în felul acesta.
Aţi avut vreodată vreo interacţiune urâtă cu un vânzător? Şi dacă da cum aţi reacţionat? Dar interacţiunii bune?

sâmbătă, 8 martie 2008

Springtime


La mulţi ani! Să aveţi o primăvară frumoasă cu mult soare în suflet şi cu multe bucurii! Iubiţi şi fiţi iubiţi!


miercuri, 5 martie 2008

Observaţii...de dimineaţă


V-aţi uitat cu atenţie până acum la oameni, dimineaţa când pleacă la serviciu. Eu azi pot spune ca am văzut realmente mai multe categorii de employed people: sunt oamenii care îţi zâmbesc, care se bucură, dintr-un motiv sau altul că se duc la lucru, sunt apoi colegii de serviciu, care accidental sunt si vecini de cartier şi care dis de dimineaţă au dezbateri aprinse pe diferite teme legate de work, apoi sunt cei tăcuţi. În ultima categorie intră cei care sunt concentraţi pe câte o carte sau ziar, şi cei care nu au chef de nimic, nici măcar de ei. Până acum ma identific cu categoria euforicilor şi sper să rămân aşa mai mult timp. Nu aş vrea să ajung la serviciu şi să mă întreb ce Dumnezeu caut acolo. Trump spunea că servicul croit pentru tine este cel la care te duci cu zâmbetul pe buze şi ţi-l păstrezi până la finalul zilei. Oare o fi aşa?

vineri, 29 februarie 2008

...observaţiile mele...


Detest oameni care îşi fac o meserie din a strica cheful altora, din a le da în cap atunci când au reuşit ceva sau sunt mai buni decât ei. Suferă de nebăgare în seamă, după părerea mea, şi atunci au nevoie să facă ceva pentru a se simţi "utili". Nu merită nimic, nici atenţia nici măcar "chinul" de a vorbi despre ei. Sunt acele persoane care sunt invidioase şi care nu înţeleg că oamenii sunt liberi să facă ce alegeri vor. E viaţa lor şi dacă ei vor să sufere sau să rişte totul pentru un pic de fericire e doar treaba lor.
E si mai greu când constaţi că ai lângă tine tipul acesta de indivizi când ai mai mare nevoie de susţinere. Şi mai ales când ştii că ai încercat tot ce ai putut ca să îl/o susţii. E nedrept dar e un pumn, aşa cum spunea o prietenă, pe care trebuie să ştii să îl primeşti şi să nu permiţi să ţi se dea şi al doilea. Trebuie să mergi mai departe şi să te gândeşti că numai tu eşti important în această viaţă.....

sâmbătă, 23 februarie 2008

Back


M-am întors din pauză. Nu am stat prea mult ce-i drept, dar aveam un chef nebun sa scriu.
Unul din lucrurile care m-au scos din sărite zilele acestea a fost veşnicul trafic din Bucureşti şi neatenţia unora. Să-mi explice şi mie cineva, că poate eu nu am învăţat corect la cursurile de legislaţie auto, cum e posibil să pleci de pe loc şi să nu te uiţi în oglinda retrovizoare să vezi dacă dai peste vreun cetăţean care circulă regulamentar. Sau e vina cetăţeanului că circulă pe banda lui? Nu ai scuză dacă dai peste un om, sau dacă provoci un accident...ar trebui să ţi se ridice permisul şi să nu ţi se mai dea dacă eşti incapabil să arunci un ochi în oglindă. Sau ai gândit că acelea sunt puse doar ca să îţi faci tu frizura în ele? Şi de asemenea, drag participant la trafic, încearcă să semnalizezi când pleci de pe loc sau când vrei să opreşti ca să ştie şi cel din spatele tău ce Dumnezeu ai de gând să faci. Nu de alta dar nimeni nu e fanul dominuoului auto. Şi dacă tot te afli într-o maşină, încearcă să nu îi şochezi pe ceilalţi şoferi cu manifestările tale de bucurie atunci când asculţi muzică. Dacă ai chef de dans poţi să o faci frumuşel într-un club vineri seara. Asigurarea în oglindă e valabilă şi pentru cei care circulă cu motorul. Crede-mă, fazele pe care le vezi în filme cu bikeri care sar peste maşini sunt doar trucaje ca tu să stai frumuşel pe un fotoliu de cinema şi să mănânci floricele în timp ce te gândeşti "Mamă, ce cool!!". În viaţa reală nu e "cool" să dai peste un biker, doar pentru că tu ai avut curiozităţi sau te grăbeai în acea dimineaţă. Dacă ştii că întârzii de obicei, încearcă să te trezeşti cu o oră mai devreme, poate aşa nu vei mai da peste oameni nevinovaţi.
Închei aici acest articol. Risc să mi se urce sângele la cap şi să mă ebervez, şi nu vreau să fac asta, când afară este aşa de frumos.