duminică, 30 decembrie 2007

Poveste


Era o zi banala de octembrie. Nimic special la ea, ploua ca intotdeauna, lucru destul de comun toamna ati spune. Pentru fata de saisprezece ani, viata avea sa se schimbe din acel moment.Si ea nici nu avea sa isi dea seama decat multi ani dupa cand era prea tarziu ca sa mai multumeasca sau sa mai spuna ceva. Astepta in fata unui hotel din oraselul de provincie in care locuia sa se intalneasca cu un om necunoscut. Nici macar nu ii auzise vocea la telefon, altcineva ii pusese sa se intalneasca. Fata, careia ii vom spune scurt mrs.E, isi facuse tot felul de scenarii despre el, cum arata, cum vorbeste, cum se poarta, scenarii care au disparut in clipa in care l-a privit in ochi pentru prima data. Era un baiat normal, bine crescut, respectuos si inalt asa cum ii placeau ei. Nu a avut timp sa se gandeasca daca ii place sau nu ca au si inceput sa vorbeasca, si amandoi au avut senzatia ciudata ca se cunosc de o vesnicie. Cuvintele se legau cu usurinta in propozitii si se trezeau ca se completau, ca aveau aceleasi ganduri. De obicei, mrs E era timida in preajma baietilor, dar nu el nu era asa, o facea sa aiba increderea in ea si sa nu se gandeasca daca ii sta bine suvita de par pe frunte sau daca bluza cu care este imbracata este cea potrivita. Din ziua aceea s-au vazut in fiecare zi si vorbeau despre orice de la lucruri banale de scoala, la dezbateri pe teme politice sau pe tema "Ce ne facem noi cand vom fi mari?". Din pacate, perioada in care au fost alaturi unul de altul a fost scurta...el a plecat departe. Au incercat sa isi scrie pe internet cat de des puteau dar vartejul cotidian curand le-a furat si aceasta cale de comunicare. Se vedeau in vacante si pentru ea era greu sa se obisnuiasca cu ideea ca drumurile lor sunt diferite. Comnicarea dintre ei s-a intrerupt brusc, nu si-au spus "adio" nici "pe curand", niciunul dintre ei nu suporta despartirile...si poate ca asa a fost mai bine. Acum mrs E traieste pentru ziua de azi, nu isi mai face planuri marete in dragoste iar din cand in cand isi aduce aminte de el cu zambetul pe buze si se intreaba ce mai face. Poate intr-o zi se vor intalni la o cafea si vor povesti asa cum numai ei stiau sa o faca.

luni, 24 decembrie 2007

Christmas Time

Merry Christmas!!

duminică, 9 decembrie 2007

Inventar

Andreea, am primit mingea, prin urmare iata raspunsurile mele:

Best

1. Male friend: Tata, cu siguranta.
2. Female friend: 2. Alina, pe care o cunosc din liceu, si pe care o admir pentru curajul, taria si puterea de a face fata momentelor dificile, si care are o imaginatie atat de bogata ca ar putea oricand sa scrie un bestseller. Andreea, pe care o cunosc de la gradinita, o viitoare doctorita, la care am admirat intotdeauna maturitatea cu care ia decizii, calmul, seriozitatea.
3. Vacation: vara lui 2003, in Italia
4. Age: greu de spus. Am doar 20 de ani. Pobabil ca aceasta. E mai degraba genul de intrebare la care as rapunde cand as avea 80.
5. Memory: La sfarsitul clasei a XII-a, la festivitatea de absolvire

Worst:

1. Time of day: Seara, dupa ora 12. Nu mai pot ramane treaza nicio secunda. Cateodata ma enerveaza acest lucru, dar am un bioritm destul de strict...
2. Day of the week: Luni....Incepe alta saptamana..Si era asa bine in weekend..Vorba lui Chilian: "Luni, ce zi de c_at!":P
3. Food: mancarea de bame
4. Memory: Cand a fost mama bolnava, acum 11 ani. Nu mi-a placut sa nu o am langa mine la festivitatea de sfarsit de an. M-am simtit cumplit de singura.

Last:

1. Person you saw: Alina....
2. Person you talked to on the phone: Alina, puneam la cale detaliile iesirii in oras cu prietenii
3. Hugged: Mama, cand am ajuns vineri acasa.
4. Text messaged: Alinei...intarziasem la intalnire...
5. IM: Ai primit mailul? scris acum 10 minute

Yesterday:

1. What did you do: Am iesit cu un grup de prieteni, cu cainii Alinei. Apoi am fost cu masina la spalat. A da si m-am uitat la penultimul episod din Fetele Gilmore. :(
2. Who were you with: Alina, Cosmin, Cristina, ....pe scurt, gasca de prieteni. Iar acasa cu ai mei..
3. Bad/Good day: Good day. M-am relaxat si daca am reusit sa fac asta pentru mine e o zi buna.
4. Lose something: Nu cred.
5. Fall out with someone: NU.

Today:

1. What are you doing now: Ascult Shakira, mai impachetez o bluza, beau cafeaua de dimineata, completez aceasta lista, vorbesc pe mess.
2. Today in general: Stat cu ai mei, de dimineata, bagaje, ultimul episod din Fetele Gilmore, la care mai mult ca sigur voi plange (sunt mai sensibila in perioada asta, cred ca se trage de la sarbatori :)), un film buna mai pe seara
3. Wearing: Trening, parul prins. Mai tarziu blugi si un pulover, comod pentru condus...
4. What did you eat for lunch: Varza a la Cluj, facuta numai asa cum stie bunica. yammi
5. Better than yesterday: la fel

Tomorrow:

1. Is: Luni
2. Got any plans: Dimineata voi citi pentru semiotica, la pranz plec la facultate si apoi la job. So, it's just another busy day.
3. Getting lucky: Daca nu ploua si vine autobuzul repede seara.
4. Dislikes about tommorow: Ca o sa pic lata seara si nu o sa mai am chef de iesit.
5. Do you have work: Da

Favorites:

1. Number: 23...mi-a purtat noroc intotdeauna
2. Song: Jonny Logan- "What's another year"
3. Colour: trec printr-o faza rosie
4. Season: Iarna, dar doar cand ninge, si doar perioada Decembrie
5. State: Mexic, mi-ar placea sa-l vizitez. Dar de locuit, ramane tot Romania. Nu cred ca as putea in alta parte.

Currently:

1. With someone: Nu
2. Missing someone: Da. Un bun prieten care este la studii in SUA si pe care nu l-am mai vazut din iarna trecuta.
3. Mood: Happy in general. Sau mai curand implinita.
4. Wanting: Sa fac Craciunul la Buzau, dar daca nu se poate macar sa fiu cu cei dragi.

Pasez catre Diana, Alexandra, Sabina

marți, 27 noiembrie 2007

bilete, ratb....zile proaste

Azi s-a umplut paharul!! Cat de prost poate functiona "sistemul" RATB din Bucuresti? Am incercat sa imi cumpar bilet de autobuz si cand ma apropii de casa de bilete constat ca doamna nu era acolo. Insa avea geanta lipita de scaun. acum nu sunt absurda sa pretind sa stea legata de scaun, dar timpul meu, al umilului client al RATB-ului nu permite ca doamna sa ia pauze dese de masa sau mai stiu eu ce. Asa ca a trebuit sa infrunt frigul naprasnic de afara si sa merg pe jos trei statii (nu circul frecvent pe la suprafata prin urmare de abonament nici nu se pune problema). Daca m-as fi urcat as fi patit-o la fel ca Radu si nu aveam chef sa ma tocmesc cu controlorul ca sa ma lase sa mai stau in autobuz. Si raspunsul ar fi venit mai mult ca sigur "NU", nu platesc amenda ca nu mi se pare normal, daca nu am gasit bilet si am o urgenta de ce sa fie vina mea ca ma urc fara. sa aiba bunavointa sa faca in asa fel incat sa se poata cumpara bilete si de la sofer (ca in occident). Si atunci da nu as mai avea nimic de obiectat sa imi dea amenda...dar nu amenda in conditiile in care nu am de unde sa imi iau bilet....sunt furioasa...

marți, 13 noiembrie 2007

De ce?

Ma enerveaza si ma indigneaza la culme sa vad cersetori tineri pe strazi. Nu pot intelege de ce in loc sa mearga la munca (locuri se gasesc, numai sa vrei) prefera sa stea cu mana intinsa la coltul strazii sau sa te umple de rugaciuni liturgice prin metrou. Daca le dai o mie de lei vechi se uita urat la tine si te alegi cu ceva vorbe de duhne pe ziua respectiva. Altii nici nu vor sa primeasca. Am vazut odata un pustan la vreo sapte ani care-ti cere nici mai mult nici mai putin decat 5 bani (e la curent cu noutatile). Daca nu-i dadeai, alerga dupa tine sau iti tragea de geanta. Pe cat de tare ma enerveaza acesti cersetori, care fac asta pentru ca nu vor sa munceasca pe atat de mult me impresioneaza cei batrani, care din anumite motive au ajuns in aceasta situatie. Am auzit la un moment dat o batranica plangandu-se ca ii este foame. Am fost miscata de vorbele ei. I-am cumparat un sandwich, banii poate ar fi ajuns pe mana celor care o trimiteau la cersit. Am intrebat-o de ce nu are un loc unde sa stea si mi-a povestit ca are o pensie, dar copii ei au dat-o afara din casa, banii nu ii vede iar ea e obligata sa traiasca cumva din mila oamenilor. Doarme pe unde apuca, mananca cand si ce apuca. Asta in timp ce personaje cu aere de staruri apar la televizor pentru a ne arata unde, ce, cu cine au mai fost...oameni care ii dispretuiesc pe altii...care gandesc ca valoarea lor sta in suma din contul bancar...DE CE?...De ce nu exista mai multe centre pentru oamenii strazii? De ce ne multumim sa privim, sa compatimim si sa le aruncam un ban, gandind ca in felul acesta ne mai spalam din pacate? De ce ne complacem in niste situatii? De ce?....

marți, 6 noiembrie 2007

Fetele si gentile lor enorme

Le vedem peste tot. La metrou ne incurca. Stau agatate de umarul femeilor. Sunt uriase si nu de putine ori imi amintesc de geanta lui Marry Poppins. Te intrebi de multe ori ce ar putea contine..lucruri marunte, "indispensabile". Sunt prima lor "victima". Petrec pe putin 10 minute in fata barierelor de la metrou cautand abonamentul. Dar imi trebuie. Nu-mi pasa daca sunt cool sau trendy, geanta mea mare imi ofera suficient spatiu pentru tot ce am nevoie intr-o zi.
Intreaba orice fata ce contine geanta ei si va incepe sa-ti enumere: portofel, etuiul cu cheile de la apartament, parfumul, actele, cartile de vizita, incarcatorul (doar telefonul are obiceiul de a te lasa in pana cand ti-e lumea mai draga), vreo 2 rujuri si glossuri, servetele umede si servetele demachiante, ac cu ata (tivul de la fusta e naravas), CD-uri, memory stick, mp3, handsfree, o cutie de Nurofen, 2 pachete de guma Orbit (arome diferite), o cutie de Solano, pliculete de cafea trei in unu, o sticla cu apa (cu asta nu se pleaca de casa se ia de la magazinul de la colt), "cartea de metrou", documentele pentru serviciu, oglinda, tigari, bricheta, nasturi (camasa aia alba a fost vaduvita de ei pe cand incercai sa te schimbi in taxi sa ajungi la un interviu), pixuri (cat mai multe si cat mai colorate), etuiul de ochelari, servetele de ochelari, agenda.
Asa ca data viitoare cand ai nevoie de ceva intreba o fata. Nu se stie niciodata ce se ascunde in geanta ei.

luni, 29 octombrie 2007

Comunicare vs Tunderea oilor sau cum am ramas inchisa in biblioteca

Intamplarea pe care o voi povesti azi s-a intamplat cu mult timp in urma...pe cand eram anul I..Cautam carti pentru binecunoscuta tema la Teoria Comunicarii (afurisitele ale de citate...cine stie cunoaste ;))...si pentru ca nu am gasit la biblioteca facultatii tot ce imi trebuia am hotarat sa imi incerc norocul acasa (la Buzau)..Stiam ca biblioteca achizitionase carti bune de comunicare....zis si facut. De cum am intrat m-am simtit ca la aeroport cand trebuie sa faci "check in"..securitate nu gluma..nu ma gandeam ca exista oameni atat de impatimiti de lectura care sa isi doreasca sa place cu un raft acasa, pe ascuns...Am declarat ca nu am intentii rele si m-am indreptat catre sectia de "imprumut adulti". Insa aici, surpriza...nu gasesc un raft dedicat exclusiv comunicarii..zaresc John Fiske langa modul de tundere al oilor si pe Kotler la industria alimentara...logica zero in asezarea acestor carti. M-am uitat sa vad daca nu cumva biblioteca e in curatenie si se intampla acest lucru si la alte domenii..da de unde..celelalte carti erau la loc pe raftul si in sectia lor. M-am dus sa "reclam" dezorganizarea. Raspunsul pe care l-am primit a fost unul simplu: nu se prevede sa avem un raft pentru domeniul comunicare. Doamnele erau ca tafnoase si vadit enervate de interventia mea. Pentru ca imi doream totusi sa iau ceva carti acasa si sa continui sa fiu inscrisa la biblioteca, am rostit un "am inteles" si m-am retras intr-un colt pentru a cauta citate. Prinsa in procesul de citire, nu am sesizat cand s-a facut ora 7. Singurul lucru care mi-a dat de inteles ca biblioteca urmeaza sa se inchida a fost cheia rasucita de doua ori in usa. Doamnele, dragutele de ele, uitasera sa verifice daca mai au cititori inraiti printre rafturi (e ciudat totusi cum de nu m-au vazut cand trecusera de cateva ori bune prin preajma mea). Am alergat la usa si am strigat ca au un om uitat. Mi-au deschis pline de zambete (macar le-am facut sa rada copios) si si-au cerut scuze. Concluzia: nu am mai imprumutat carti de la biblioteca din Buzau, si in nici un caz nu m-am mai dus sa scot citate la sectia imprumut. Am aflat totusi ca acum exista eticheta "comunicare" pe raft. Macar am facut ceva bun. :)

sâmbătă, 27 octombrie 2007

Trei motive...

*
Ne-o dorim cu totii. Alergam dupa ea..o prindem pentru cateva minute si apoi o scapam..suntem intr-un cerc vicios...incercam sa o definim, sa-i gasim caracteristicile, sa o incadram intre anumite limite...nu stim cand o avem,o ignoram, nu ii dam atentie, dar tanjim dupa ea cand o pierdem...E vorba despre fericire.Gabriela Vranceanu Firea ne vorbeste metaforic in cartea ei despre momentele fericite din viata unui barbat, fericire ce a imbracat chipul a trei femei. Am fost placut surprins sa descopar o alta Gabriela Vranceanu Firea, nu ziaristul economic, inversunat si pe pozitii, care seara de seara discuta cu politicieni, nici prezentatoarea Observatorului de weekend...o Gabriela care vorbeste despre frica de a fi fericiti in doi, de a intra intr-o relatie si de a o pastra...Mi-a ramas in minte metafora fericirii-pian: Fericirea, pentru cei mai multi, e un pian ale carui clape sunt: sanatatea, partenerul de viata, copii, bunastarea, serviciul, calatoriile, lecturile, prietenii, filmele cu James Bond, muica, hainele, pizza, vinul rosu, Renoir, ventilatorul pe canicula [...]Pianul functioneaza mereu, chiar si atunci cand canta fals..el totusi canta.. Romanul apare ca o evocare a tineretii barbatului misterios din cafenea..nu simti cand esti dus in trecut, si faci cunostinta cu cele trei femei speciale din viata lui. Amintirea survine in mod firesc, in timp ce acest om zareste in cafenea trei femei ce stau la taclale in fata unei cesti de ceai. Textul seduce prin scriitura (in viziunea mea nu e tipul de roman pe care sa-l citesti in metrou). Atat va dezvalui din acest roman. Daca aveti la dispozitie o ora, o ceasca de ceai alaturi,cititi Trei motive ; vei reusi sa fiti mai atenti la cei din jurul vostru si mai putin egoisti in fericire..

*poza de Marin Raica/Jurnalul National

joi, 18 octombrie 2007

O zi ca oricare alta

8:30. Desteptarea. Savurez micul dejun - cafea tare - si verific programul pe ziua de azi.
9:00. Ma asez la calculator. Trebuie sa verfic corespondenta. Ca de obicei descopar cateva invitatii de pe site-uri gen hi5. Le sterg si raspund la mailurile serioase
9:30. Ma apuc de lucru. Din fericire biroul e tot acasa asa ca nu trebuie sa indur drumul cu metroul de dimineata. Si pot asculta si muzica mea preferata.
13:00 Imi amintesc ca trebuia sa ies cu Alina la o cafea. O sun sa imi cer scuze si stabilim ceva pentru saptamana viitoare.
13:10 Primesc o invitatie la film...o accept..nu imi strica sa ma relaxez un pic.
14:00 Iau pranzul cu bunica si ajung la concluzia ca mi-a lipsit incredibil de mult in acest an. Ma bucur ca e cu mine acum. Am cui sa cer un sfat....
15:00 Plec spre facultate...imi ia ceva timp pana ajung pe Calea Victorie..in plus nu ma pot obisnui cu aceasta noua locatie...
16:20 Cursul de geopolitica (jumate boring jumate interesant)
18:00 Ma grabesc spre Scala. Filmul: Roming, cu Jean Constantin (merita vazut)
22:30 Dupa o cina cu fetele si o barfa mica ma intorc acasa franta de oboseala .
23:00 Parca mai merge o ora de messenger. Nu am mai vorbit demult cu colegii.
24:00 Imi amintesc ca mai am ceva de tradus...
24:30 Nu a mers asa greu pe cat mi-am inchipuit
01:00 Ma urc in pat. Suna telefonul. greseala...cine s-o fi trezit sa sune la ora asta? Inchid ochii si in fata mea apare un drum lung...

luni, 15 octombrie 2007

Richard Clyderman

vis...uitare...speranta...iubire...profunzime...naivitate...sinceritate....pasiune...soare...joc de indragostiti....valuri..apus de soare...noapte...fericire...lacrimi...balet...zbor...raze..pajisti..oare cate lcruri iti poate inspira muzica lui Richard Clyderman?

joi, 11 octombrie 2007

Observator intr-un vagon


Calatoriile cu trenul sunt pentru mine o sursa inepuizabila de a afla ce fel de oameni mai populeaza pamantul. Recunosc ca nu sunt un fan infocat al trenului, dar de fiecare data ma binedispune un astfel de drum acasa. Zilele trecute am decis sa iau un intercity catre casa. De obicei imi place sa urc de cum trage trenul in gara (mereu am senzatia ca va pleca fara mine).Intreb pentru siguranta daca ajunge la Buzau, nu de alta dar am mai patit-o si nu aveam chef sa alerg pe ultima suta de metri sa il prind, si ma instalez comod in compartiment. "Ce bine ar fi daca as fi doar eu aici", imi spuneam in timp ce imi potriveam mp3 playerul pe playlistul preferat. Ti-ai gasit. Urca doi domni, din care unul dorea sa stranga ceva bani pentru un caz social (ma intreb despre ce caz social era vorba: ii lipseau banii de tigari, de baut sau de droguri?), iar celalalt urma sa fie tovarasul meu de drum. Individul arata prezentabil, a salutat politicos si si-a ocupat locul pe scaun, scotand un ziar pentru a-l rasfoi. Eram destul de bucuroasa, caci nu aveam chef sa fiu draguta si politicoasa cu un strain, si in nici un caz nu doream sa discut despre incalzirea globala si modul in care toamna nu mai e toamna. La scurt timp apare un tanar, care de la prima vedere se vedea ca nu platise biletul (lucru confirmat mai tarziu). In tot acest timp, prin vagon se plimbau vanzatorii de ziare care se chinuiau sa te convinga sa cumperi reviste de acum doua luni. Nestiind acest mic amanunt, opresc pe unul si il rog dragut sa imi dea Beau Monde. Insa de cum imi arata revista, constat ca era veche de doua numere. Refuz politicos, insa domnul nu vrea sa renunte, ba mai mult se supara si ma acuza ca il fac sa piarda vremea. In incercarea de a-mi vinde totusi ceva incearca sa ma convinga sa cumpar alte doua reviste la pret de una "ieftine ca braga". Refuz din nou, imi dau drumul la muzica si plec de langa el pana nu ma trezesc cu vreo revista peste ochi. Intre timp in compartiment se mai instalase o doamna, care cazuse pesemne in plasa vanzatorului de ziare, caci achizitionase revista pe care eu o refuzasem. Se pare ca nu o deranjeaza, noutatile nu o intereseaza prea tare, vrea doar sa ii treaca timpul cumva. Cu putin timp inainte ca trenul sa plece, urca in compartiment alte doua persoane, un barbat bine, care de cum s-a instalat, si-a pornit mp3 playerul si a inceput sa citeasca ziarele, si un pusti care nu parea a avea mai mult de 18 ani, care pesemne statea mai rau la capitolul calatorii cu trenul decat mine, intrucat a fost indrumat de acelasi vanzator de ziare catre compartiment. Cand m-a vazut, vanzatorul m-a intrebat daca nu doresc ceva....sincer imi era teama sa mai raspund, dar am scos in cele din urma un "nu, multumesc!" printre dinti. Pustiul s-a asezat, timid, pe ultimul loc ramas liber. S-a uitat de vreo doua ori si pe bilet si la ceas, incercand sa se asigure ca s-a urcat bine. Si-a scos o carte din ghiozdan si a inceput sa citeasca. "O, bun!, ma gandesc. Sta langa mine, asa o sa citesc si eu putin." Cand imi arunc ochii pe titlu: "Cum sa obtii succesul si armonia!", constat ca baiatul citea o carte de autodepasire. Nu are ce sa fie rau in asta, dar m-a socat modul in care "tocea" pasajele din ea. Le citea si le recitea si le spunea cu glas jos. De parca retinerea lor intr-adevar putea sa ii aduca succes si armonie in viata. Destul de patetic, daca ma intrebati. Oare cand o sa se loveasca cu pragul de sus, o sa citeasca o astfel de carte pentru a afla raspunsul la probleme? Eu i-as da un sfat prietenesc: e bine de stiut ca viata nu e asa cum o descriu cartile si nici nu poate fi tratata prin retetele miraculoase pe care indivizii, ce devin autori peste noapte, le ofera, cu atata generozitate, in astfel de carti. M-am intors la muzica mea si mi-am petrecut tot restul calatoriei uitandu-ma pe fereastra si contempland culorile toamnei....macar ele ma fac sa visez si sa uit pentru o clipa unde ma aflu.... si, brusc, imi aduc aminte de versurile lui Sorescu

Toată viaţa m-am uitat pe fereastră,
Pironit într-un colţ
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de căruţă
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, oraşe, continente
De ce sunt copleşit de atâtea emoţii,
De ce am impresia
Că am cunoscut lumea?

joi, 4 octombrie 2007

Orgoliu sau relatie perfecta?


Astazi sunt plina de intrebari..mai multe decat de obicei..si da vorbesc mai mult decat de obicei..de asta am ales sa imi insir curiozitatile aici...
Citeam blogul Dianei si trebuie sa recunosc ca a atins o zona sensibila...orgoliul in relatii...ar trebui el sa existe sau nu..ar trebui sa devenim o coca moale in mainile celui cu care suntem sau sa ne pastram identitatea. In viziunea mea, a avea o relatie inseamna in primul rand sa il accepti pe cel de langa tine asa cum e, cu bune si cu rele, cu imperfectiuni si cu greseli, sa vezi in cel de langa tine un prieten, un confident...sa stii ca el te va sustine si iti va spune atunci cand are impresia ca nu actionezi bine.Aici orgoliul nu are ce cauta. Dar ce se intampla in momentul in care cel pe care l-ai ales sa iti fie aproape incepe se iti spuna ca el e perfect si tu mai ai de indreptat? Merita oare sa inghiti si sa ii dai dreptate? Daca o faci esti moale, daca nu o faci esti "a dracului". Am vazut in jurul meu atatea persoane care s-au complacut a le face pe plac prietenilor doar pentru a nu iesi singure in club sau la un party...si inghit multe..vorba aceea, joaca dupa cum li se canta.Pentru ce? Nu asta inseamna jumatate..nu asta inseamna relatie. Dar cum definesti relatia perfecta?

duminică, 30 septembrie 2007

Confesiuni la 20 de ani

Toata lumea te intreaba cum e la 20 de ani...E greu sa le raspunzi...pe moment nu imi vine decat sa citez cantecul "fara griji si fara bani"..atat...nu s-a schimbat nimic...nu pot spune nici ca ma simt mai batrana cu un an, nici mai inteleapta cu un an, nici mai matura cu un an...sunt tot eu...am ramas la fel de vesela ca acum un an si ca acum doi, la fel de inocenta ca acum trei ani si la fel de curioasa ca acum patru ani. Cred ca la varsta asta am in plus planuri, dorinte, iluzii, sperante...a da si mai am senzatia ca le pot duce la capat...poate asa se intampla cand mai cresti...incepi sa crezi ca le poti face pe toate...daca am sa pot, doar timpul imi va demonstra. Nu am regrete..niciodata nu cred ca am avut timp de ele...am facut intotdeauna tot ce mi-am dorit... Nu am sa pot spune niciodata "Am ajuns la 20 de ani si nu am facut asta sau aialalta". Cred ca nu ar trebui sa avem regrete nici la 50 de ani. Nici nu pot sa trag linie si sa zic pana acum am facut tot..mai am inca multe de spus si de facut...nu mi se incheie viata aici...abia acum incepe...Curios, pe masura ce scriu imi amintesc ca nu mi-am facut un wish list...obisnuiam sa il fac in fiecare an si il reciteam inainte sa suflu in lumanari..anul asta vreau sa nu mai fac liste..vreau sa las viata sa curga asa...vreau surprize..imi plac surprizele...

marți, 25 septembrie 2007

Dobre, Gdansk!


Gotic, F. Chopin, H. Sienkiewicz, kielbasa (carnaciori), zlot, Polonia. Si un oras care sta de straja la Marea Baltica: Gdansk.
Multi cand aud numele Gdansk isi imagineaza ca este doar un port ca multe altele. Dar orasul nu inseamna doar nave, ci si cladiri in stil gotic, stradute vechi, si mult mult romantism. Trebuie doar sa te inarmezi cu rabdare si cu o harta pentru a-ti face vizita mai usoara.
Recunosc , prima data cand am auzit ca voi pleca la Gdansk, nici nu stiam in ce zona sa il localizez..Harta mi-a fost prieten de nadejde si asa am aflat ca voi pleca in nordul Europei, la Marea Baltica...Nu mai calatorisem pana atunci atat de departe si nici nu mai vazusem alta mare in afara de cea Neagra. Ne-am hotarat destul de greu cu ce sa plecam..avion, autocar, tren, si pentru ca punctul comun la care am ajusn la final a fost trenul, am facut 36 de ore pana am ajuns la destinatie. (data viitoare am jurat ca vom pune bani la ciorapi si vom pleca cu avionul).
De um am pus piciorul in oras am trait senzatia ca de undeva, de pe o strada sau de dupa o cladire va aparea un cavaler in armura...Doar masinile secolului XXI ne mai aduceau cu picioarele pe pamant.
Daca te intrebi ce ar trebui sa vizitezi prima data in Gdansk, ti-as spune fara sa stau pe ganduri, centrul istoric medieval.Aici vei gasi toate monumetele importante ale orasului, de la Upland Gate, vechea poarte de intrare in oras, pana la Katowia, o veche camera de tortura, construita de un arhitect flamand. De asemenea, poti vizita turnul inchisorii Wieza Wiezienna. Daca nu vreti sa pierdeti o priveliste superba a raului Motlawa, atunci trebuie sa urcati in turnul bisericii gotice a Sfintei Fecioare.
Daca vreti sa faceti cumparaturi, atunci strada Mariacka este cea pe care o cautati. Este recunoscuta ca cea mai frumoasa strada din Gdansk, fiind construita in stil baroc.
In baza navala a orasului acosteaza azi iahturi. Ceea ce merita vizitat este Muzeul Central Maritim, situat intr-o macara, construita in 1442-1444.
Si daca tot esti in regiune, fa o vizita si pe la Sopot, renumita statiune balneara de pe litoralul polonez al Marii Baltice.
Sederea mea in Gdansk nu a fost una indelungata. Dar am stat suficient incat sa imi doresc sa mai revin aici.

joi, 13 septembrie 2007

Portret chinezesc...da mai departe


Ati observat ce forfota e pe strazi zilele acestea? Peste tot vezi mamici si copii care isi achizitioneaza noi rechizite, uniforme, ghiozdanele... Recunosc, sfiita, ca nu m-am putut stapani si m-am intors acasa cu vreo doua caiete parfumate si cateva pixuri colorate (copil).
Purtand o discutie cu o prietena, ne amintim de oracolele din copilarie, acele caiete frumos colorate, ce ascundeau intrebari cu subinteles, si pe care le piteam care pe unde apucam ca nu cumva vreunul din parinti sa descopere mica comoara. Ei bine, rasfoind paginile electronica ale revistei ONE am gasit ceva asemanator. Am intrat in joc, si m-am gandit ca pentru o clipa de relaxare, nu ar strica sa postez "jocul" aici. Si daca tot se poarta leapsa pe net, dau mai departe pentru cine vrea sa se destinda un pic.



Daca ai fii:

1. o calitate: sinceritate
2. un defect: sinceritate
3. o destinatie: Venetia
4. o bautura: cafea
5. un film: Un sarut de milioane
6. un spot tv: cele de la Milka
7. o aroma: lavanda
8. un semn de punctuatie: semnul exclamarii
9. o melodie: Pink-Dear Mr. President
10. un cuvant: tandrete
11.o piesa de mobilier: scaun de calculator
12: o culoare: verde
13. un personaj istoric: Vlad Tepes
14. un animal: veverita
15. un sport: parasutism (sper sa sar in tandem)
16. un instrument muzical: pian
17. o masina: Volkswagen Touareg

miercuri, 12 septembrie 2007

Shakira - Timor

Ascultati cu atentie versurile si o sa vedeti cat de mult se potrivesc cu scena politica romaneasca....

joi, 6 septembrie 2007

Doar noi doi

azi sunt fara de cuvinte asa ca voi lasa melodia sa vorbeasca pentru mine....

luni, 3 septembrie 2007

Unde sunt jocurile copilariei? (reloaded)


ieri vorbeam cu o prietena buna pe mess si "m-a certat" ca nu postez un articol mai vechi pe acest blog. nu imi pot dezamagi prietenii asa ca iata articolul (ii rog pe cei care l-au mai citit sa nu ma injure)


Serile trecute am vazut in fata blocului un grup de copii cu varste cuprinse intre 7 si 13 ani, chipurile "jucandu-se". In ce constau jocurile lor: telefoane mobile multimedia din care se auzeau "racnete" de manelisti sau in cel mai bun caz vreo "lacrimogena" de la RBD, conversatii infinite la acelasi telefon cu vecinul, beneficiind bineinteles si de conexiune 3G, caci vecinul iesise pe balcon. Si daca nu ii gasesti afara, cu siguranta vor fi in fata calculatorului, discutand de zor pe mess (nu ii atac in acest sens pentru ca si eu sunt dependenta de acest mijloc de comunicare dar totusi, eu am avut o copilarie normala). Iar vocabularul lor, nu mai spun....mai ceva ca injuraturile soferilor nervosi care stau cate 3 ore in trafic pe Stefan cel Mare (ar trebui sa vina la meditatii la acesti pusti ca au ramas in urma).... In nici un caz nu sunt impotriva tehnologiei, ar fi aberant...insa daca esti copil, fii copil pana la capat si bucura-te de varsta asta, ca o sa ai timp suficient la dispozitie sa fii conectat la "masinarii". Ma intreb cum vor fi cand vor avea 20 de ani.... blazati si plictisiti de viata, cand de abia atunci ar trebui sa inceapa sa o traiasca.

Nu stiu cat din vina le revine lor, nu cred ca sunt suficient de mari incat sa distinga ce e bine si ce e rau, dar stiu cu siguranta ca si parintii au partea lor mare de vina. Nu poti lasa o fata la 10 ani sa aiba parul vopsit in o mie de culori, mai ceva ca un curcubeu, sau sa umble cu "belciug" in spranceana. Pun pariu ca daca ma duc la un copil sa il intreb cum se joaca "Nu te supara frate" sau Monopoly sau "flori, fete sau baieti" o sa se uite la mine da parca as fi de pe alta planeta....sau hai poate am fost prea absurda, macar "pititea" sau "dea v-ati ascunselea", sau sotron...nimic din toate acestea nu se mai joaca in fata blocului meu....

Si un alt lucru care m-a socat a fost faptul ca stau pana la ore tarzii din noapte, si nu in fata blocului, ci pe bulevard, pe terase...tin minte ca mama ma striga la 7, cel tarziu 8 sa vin in casa, si daca ma impotriveam se lasa cu strigate de pe balcon, sau cu "maine nu te mai las sa iesi", iar pana cand eram mai maricica, cat sa spun ca aveam, vreo 10 ani, nici nu ma lasa sa trec strada singura, sa imi iau guma, trimiteam o fata mai mare sa imi ia.....sau renuntam la idee. Iar ei stau pana la 11 sau 12 noaptea...

Mi-e groaza sa ma gandesc ce povesti citesc ei: probabil Scufita Rosie e fumata demult, iar locul Ilenei Cosanzene a fost luat de Monica Columbeanu, iar cel al lui Harap Alb de Iri. Si ce e mai trist e ca nici macar nu vorbesc corect, gramatical, romaneste. Si nu mai viseaza printi frumosi pe cai albi, ci un mos milionar, intr-un mertan negru.....In ce moment lumea a luat-o razna si de ce ? Unde sunt jocurile copilariei?

miercuri, 1 august 2007

La inceput de drum...

Azi incep un nou blog. Mai profesionist. Am emotii...ma simt ca in prima zi din clasa I....Nu sunt noua in blogosfera (termen pe care personal incerc sa il evit cat mai mult intrucat imi provoaca claustrofobie); pana acum am scris pe 360 dar simteam nevoia sa schimb peisajul.
Ce veti citi pe acest blog? Nu stiu nici eu prea bine. Nu m-am hotarat...poate vor fi articole care vor avea de-a face cu hobby-urile mele, poate vor fi articole personale, sau legate de PR. Vor fi lucruri pe care le vad, voi scrie despre ceea ce ma deranjeaza sau ma incanta....va fi o parte din mine. Sper sa trezesc dezbateri, pareri in contradictoriu sau sa creez un spatiu unde si altii sa posteze si sa isi dea cu parerea despre ce voi posta. Atat pentru inceput.....